Polipii colonici

Semne şi simptome

 • Cel mai adesea nici unul
 • O modificare recentă a tranzitului intestinal
 • Sânge în materiile fecale, adeseori în cantităţi microscopice
 • Scurgeri de mucus la nivel anal

 Tumorile benigne (necanceroase) ale intestinului gros sunt frecvente. Se estimează că 4 din 10 americani în vârstă de peste 60 de ani au polipi (proliferări în formă de ciupercă) la nivelul colonului.
 Polipii se localizează pe mucoasa colonului. De obicei nu produc semne şi simptome; sunt descoperiţi întâmplător în timpul unui test screening pentru cancerul colorectal sau în timpul unui test efectuat pentru diagnosticarea unei alte afecţiuni. Totuşi, polipii ar trebui îndepărtaţi deoarece se pot maligniza uneori dacă sunt lăsaţi pe loc.

 Tipuri

La nivelul colonului pot fi întâlnite mai multe varietăţi de polipi.

Polipii hiperplazici

Este cel mai freevrent tip de polip, care de obicei are mai puţin de 0,5 cm în diametru. Aceşti polipi de dimensiuni reduse de obicei nu reprezintă o ameninţare la adresa sănătăţii, dar dacă se dezvoltă la peste 1 cm diametru ar trebui îndepărtaţi şi examinaţi pentru a vă asigura că nu sunt maligni sau precanceroşi.

Polipii adenomatoşi 

 Polipii adenomatoşi (adenoamele) sunt de asemenea destul de frecvenţi. Ei sunt clasificaţi în trei clase pe baza caracteristicilor lor microscopice: tubulari, tubuloviloşi şi viloşi. Cele mai frecvente sunt adenoamele tubulare, care de obicei au mai puţin de 1 cm in diametru. Adenoamele viloase sunt mai rare. Mai mult de jumătate dintre ele au cel puţin 2,5 cm diametru. Adenoamele tubuloviloase prezintă caracteristici ale celorlalte două.
 Aproximativ 50% dintre oameni vor face un adenom la un moment dat în viaţa lor, incidenţa crescând cu vârsta. Polipii adenomatoşi au potenţial pentru a deveni canceroşi (maligni). Potenţialul de obicei creşte pe măsură ce polipul îşi măreşte dimensiunile şi atunci când sunt prezente mai multe caracteristici de polip vilos.
 Aceşti polipi ar trebui îndepărtaţi pentru a preveni transformarea lor în cancer. De cele mai multe ori îndepărtarea se face prin colonoscopie, în timpul căreia un tub fibrooptic subţire şi flexibil este introdus prin rect de-a lungul colonului. Chiar în cazul în care într-un polip au fost depistate câteva celule canceroase, îndepărtarea polipului prin colonoscopie poate adeseori trata cu succes cancerul. Daca sunteţi îngrijorat privitor că neoplasmul s-ar fi putut răspândi de la nivelul polipului, medicul poate recomanda o operaţie pentru excizia porţiunii colonice unde s-a găsit polipul, împreună cu ţesutul din jurul acesteia şi cu nodulii limfatici.

 Polipii inflamatori 

Polipii inflamatori se consideră că sunt produşi în urma leziunilor sau în urma inflamaţiei învelişului intern al colonului, cum se întâmplă de exemplu în colita ulcerativâ. Sunt rari şi de obicei nu prezintă un risc semnificativ pentru sănătate.

Polipii juvenili 

Polipii juvenili sunt rari şi tind să apară în timpul copilăriei. Aceşti polipi pot fi îndepărtaţi cu uşurinţă în timpul unei colonoscopii. Polipii juvenili şi alţii asemănători asociaţi cu sindromul Peutz-Jeghers reprezintă o boală moştenită.

Polipii ereditari 

Majoritatea polipilor care se produc la nivel colonie nu sunt ereditari. Totuşi, pot să apară în anumite familii. Există o afecţiune care duce la apariţia polipilor coloniei şi care este considerată a fi ereditară. Denumită polipoză adenomatoasă familială (PAF), această afecţiune rară se caracterizează prin apariţia a numeroşi polipi - cel puţin 100 şi adeseori 1000 sau mai mult - de-a lungul întregului colon. Aceşti polipi pot fi asimptomatici sau pot produce sângerare rectală, Polipii se pot dezvolta de asemenea la nivelul intestinului subţire. De obicei afecţiunea se produce în timpul adolescenţei.   Sindromul Gardner este PAF asociată cu alte tumori necanceroase în alte regiuni ale corpului.
 PAF conduce inevitabil la cancer de colon. Afecţiunea este responsabilă pentru aproximativ 1% din toate cazurile de cancer colorecta!. îndepărtarea întregului colon este recomandată imediat ce diagnosticul este confirmat. Este de asemenea important pentru rudele de sânge să fie examinate începând de la o vârstă relativ tânără - aproximativ 10 - 12 ani - astfel încât să poată fi evaluate şî tratate corespunzător.

 Diagnostic

Polipii coloniei sunt cel mai adesea identificaţi în timpul unui examen de screening al colonului sau în timpul unei evaluări a colonului pentru identificarea cauzei unei sângerări rectale, unei modificări a tranzitului intestinal sau a unei dureri abdominale. în funcţie de tipul de polipi depistaţi, medicul poate recomanda verificări periodice sau excizia lor.

  Cât de gravi simt polipii coloniei?

Polipii adenomatoşi au potenţial malign. Majoritatea, dacă nu toate, cancerele colorectale se pare că se dezvoltă din adenoame. Mai mult, uneori polipii coloniei pot produce probleme de felul sârtgerării şi obstrucţiei.

Tratament

Mulţi polipi sunt îndepărtaţi în momentul în care sunt detectaţi, deoarece acest lucrul elimină şansa ca ei să se malignizeze vreodată. De cele mai multe ori îndepărtarea lor este o procedură relativ simplă. Dacă tumora nu poate fi îndepărtată în timpul colonoscopiei, chirurgia minim invazivă poate fi necesară. Dacă aţi mai avut polipi adenomatoşi, aveţi risc crescut pentru dezvoltarea unor alţi polipi, astfel încât probabil că medicul vă va recomanda examinări periodice ale colonului, în scopul identificării şi îndepărtării oricăror polipi noi.
 Pentru indivizii cu polipoză ereditară, probabilitatea de a face cancer colorectal se apropie de 100% în jurul vârstei de 40 de ani. De aceea, medicii probabil vor recomanda ca întregul colon să fie îndepărtat pentru a preveni cancerul. Acest lucru poate necesita o procedură chirurgicală care să vă ofere o metodă alternativă pentru eliminarea materiilor fecale