Hepatitele: A, B, C, D, E si hepatita autoimună

Semne şi simptome
 • Oboseală
 • Scăderea apetitului
 • Greaţă şi ocazional vărsături
 • Icter
 •  Stare subfebrilă
 • Disconfort la nivelul abdomnului mijlociu
 Cea mai frecventă boală care afectează ficatul este hepatita (inflamaţia ficatului). Aceasta poate lua diferite forme.

 Hepatita indusă de alcool sau medicamente 
 Hepatita indusă de alcool sau de medicamente este cea mai frecventă formă a acestei boli, apărând la persoanele care consumă excesiv alcool sau care iau anumite medicamente.

Hepatita acută versus hepatita cronică 

 Semnele şi simptomele hepatitei pot dura o perioadă scurtă de timp şi apoi pot dispărea (hepatita acută) sau pot persista indefinit (hepatita cronică).

Hepatita acută 

 Hepatita acută în general afectează puţin sau pentru o perioadă scurtă ficatul. Poate debuta brusc sau treptat, dar de obicei se remite în 6 luni sau mai puţin. Pe măsură ce apărarea organismului învinge virusul, inflamaţia ficatului şi semnele şi simptomele asociate se reduc treptat şi apoi dispar. Hepatita A şi hepatita E sunt forme acute. Hepatita B este de asemenea acută, dar în unele cazuri inflamaţia poate deveni cronică. Copiii născuţi cu hepatită B au de obicei o formă cronică de boală.

Hepatita cronică

 In hepatita cronică ficatul rămâne inflamat chiar dacă dumneavoastră nu aveţi semne şi simptome. Unii oameni au hepatită de mai mult de 20 de ani fără să ştie acest lucru. în alte cazuri, inflamaţia poate cauza treptat formarea de ţesut cicatricial la nivelul ficatului (ciroză) şi poate duce la insuficienţă hepatică. Persoanele cu hepatită cronică au risc crescut de cancer hepatic.
 Steatohepatita nealcoolică este o cauză frecventă de hepatită cronică. Hepatita C poate debuta ca o infecţie acută, dar frecvent se cronicizează. Hepatita cronică poate să urmeze căi diferite. Poate progresa foarte încet, cu afectare limitată sau poate avansa rapid, determinând afectare hepatică extensivă.
 Inflamaţia debutează datorită toxinelor chimice pe care organismul le produce în momentul în care descompune alcoolul sau medicamentele. Cu timpul, aceste toxine pot afecta ficatul (celulele hepatice) şi pot interfera cu capacitatea ficatului de a-şi îndeplini funcţia.
 Aproximativ 10-35% dintre consumatorii cronici de alcool fac hepatită, care se poate manifesta prin febră înaltă, ficat mărit şi dureros. Recuperarea este frecvent lentă, chiar şi după abstinenţa completă fara alcool.
 Medicamentele care cel mai frecvent determină apariţia hepatitei sunt antalgicele care se pot procura fără reţetă, mai ales dacă acestea sunt luate frecvent sau sunt luate împreună cu alcool. Antalgicele eliberate fără reţetă sunt acetaminofenul (Tylenol etc.) şi antiinflamatoarele nesteroidiene cum sunt aspirina (Bayer, Bufterin etc), ibuprofen (Advil, Motrin etc), naproxen (Naprosyn, Aleve etc.) şi ketoprofenul (Orudis).
 Şi medicamentele prescrise cu reţetă pot duce la apariţia de boli hepatice, inclusiv hepatită. La majoritatea persoanelor următoarele medicamente nu produc nici o problemă, dar la unii oameni cu boli hepatice sau alte probleme de sănătate ele pot cauza sau pot agrava afectarea hepatică:
 • îzoniazida - folosită în tratamentul tuberculozei;
 • acidul valproic - un medicament anticonvulsivant;
 • metotrexatul - medicament anticanceros, utilizat şi în tratamentul psoriazisului şi al poliartritei reumatoide;
 • familia slatinelor - medicamente care scad colesterolul şi care includ atorvastatin (Lipitor), lovastatin (Mevacor), pravastatin (Pravachol) şi simvastatin (Zocor);
 • unele medicamente pentru reducerea tensiunii arteriale, cum sunt blocantele canalelor de calciu şi inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei;
 • unele antibiotice;
 • unele medicamente antidiabetice.
 Dacă aveţi oricare dintre semnele şi simptomele de mai sus sau investigaţii de laborator care sugerează hepatita, medicul va dori să ştie dacă aţi luat vreun medicament, inclusiv medicamente care nu necesită reţetă, în timpul ultimelor luni.

Hepatita A 

 Hepatita A este produsă de un virus contractat de obicei în timpul unei excursii internaţionale. Această boală infecţioasă este transmisă mai ales prin alimente contaminate sau prin apă. Virusul poate fi prezent în materiile fecale ale dumneavoastră, în sânge sau in bilă cu 2-3 săptămâni ca semnele şi simptomele să apară. Virusul dispare odată cu îngălbenirea pielii şi a ochilor (icter) sau la 2-3 săptămâni după aceasta.
 Marea majoritate a persoanelor cu hepatită A îşi revin complet. Ficatul este de cele mai multe ori complet refăcut în 1-2 luni. în unele cazuri, mai ales la bătrâni, hepatita A poate produce semne şi simptome grave, necesitând tratament medicamentos şi spitalizare. în cazuri rare poate fi fatală. 

Hepatita B

 Hepatita B este o formă mai gravă de infecţie virală hepatică. Aproape un milion de oameni din SUA au infecţie cu hepatită B. în lume, aproximativ 350 de milioane de oameni au această formă de hepatită, majoritatea fiind bărbaţi.
 Semnele şi simptomele sunt în mare la fel cu acelea din hepatita A, dar această boală poate fi mai severă şi de durată mai mare. Ca rezultat, există o probabilitate mai mare de afectare hepatică. Până la 10% din persoanele cu hepatita B dezvoltă până la urmă hepatită cronică.
 Hepatita B este foarte contagioasă. Virusul se găseşte în sânge, spermă, lichid vagirtal şi salivă şi poate trăi 7-10 zile în afara organismului, Este frecvent transmis prin contact sexual, ace şi seringi contaminate şi prin produsele de sânge. Persoanele cu risc crescut pentru această boală sunt consumatorii de droguri, cei care practică sexul neprotejat şi lucrătorii din spitale, care sunt expuşi la sânge şi produse din sânge.
 Unii oameni (purtători) infectaţi cu virus nu prezintă vreun semn sau simptom al bolii, dar sunt totuşi capabili să transmită virusul. Aproximativ 90% dintre persoanele cu hepatită B necomplicată îşi revin după 4-5 luni.

Hepatita C 

 Hepatita C este cea mai frecventă cauză de hepatită virală în SUA, afectând peste 3 milioane de oameni. Produce semne şi simptome similare celor întâlnite în hepatitele A şi B, exceptând faptul că sunt mai puţin severe şi nu includ icterul. De fapt, majoritatea persoanelor cu hepatită acută C nu au semne şi simptome, ci numai o oboseală uşoară. Frecvent, rezultatele anormale ale unor teste hepatice de rutină alertează doctorul de posibilitatea unei hepatite C.
 Hepatita C se transmite prin sânge şi preparate din sânge şi prin ace contaminate. Consumatorii de droguri intravenoase sau intranazale care îşi folosesc în comun obiectele personale reprezintă aproximativ 60% dintre noii infectaţi. Persoanele care au primit transfuzii de sânge înainte de 1992, când băncile de sânge au început cercetarea sângelui pentru depistarea virusului C au de asemenea risc crescut de hepatită C. Virusul poate fi acum depistat cu un simplu test de sânge.
 Frecvent, hepatita C poate duce la o boală hepatică cronică cum este ciroza, o cicatrice a ficatului ireversibilă şi potenţial fatală, cancer de ficat şi insuficienţă hepatică. Hepatita C conduce alături de alcoolism printre cauzele principale de boală hepatică şi este motivul principal de transplant hepatic în SUA.

Hepatita D 

 Pentru a contracta acest virus trebuie să aveţi deja hepatită B, Virusul D supravieţuieşte şi se replică ataşându-se de virusul hepatitei B. Hepatita D nu este frecventă în SUA decât printre consumatorii de droguri.

 Hepatita E 

 Virusul E, un virus cu transmitere alimentară, asemănător cu virusul hepatitic A, este răspândit în Asia şi în America de Sud. Majoritatea cazurilor de hepatită E, raportate în SUA, sunt înregistrate la cei care călătoresc către zonele în care virusul este frecvent.

Hepatita autoimună 

 Hepatita autoimună este considerată a fi rezultatul unor factori care activează sistemul imun, făeându-1 să atace celulele hepatice, Factorii suspectaţi sunt virusul care determină apariţia pojarului, virusul Epstein-Barr (care produce mononucleoză) şi hepatitele virale. Hepatita autoimună este mai frecventă la femei decât la bărbaţi şi apare de cele mai multe ori între 15 şi 40 de ani.

 Steatoza hepatică non-alcoolică 

 In steatoza hepatică non-alcoolică (NASH) ficatul conţine depozite excesive de grăsimi, asemănătoare cu cele întâlnite în cazul hepatitei induse de alcool, dar această situaţie nu este asociată cu abuzul de alcool.
 NASH apare cel mai frecvent la persoanele obeze sau care suferă de diabet, cu niveluri crescute de colesterol sau cu probleme tiroidiene. Poate de asemenea să apară la persoanele care iau steroizi sau îa cei care Sunt hrăniţi necorespunzător. NASH determină teste hepatice anormale şi este o cauză frecventă de hepatită cronică.

 Diagnostic
 Pentru a determina tipul de hepatită de care suferiţi, medicul vă va întrebă o serie de lucrtiri despre medicamentele pe care le luaţi, dacă aţi călătorit în străinătate, dacă aţi suferit transfuzii sangvine înainte de 1992 şi despre viaţa dumneavoastră sexuală.
 Un examen fizic poate arăta mărirea ficatului, care devine indurat (mai tare) şi neregulat. Analizele sangvine şi testele imagistice pot ajuta la diagnosticarea afecţiunilor hepatice, inclusiv a hepatitelor.   Pentru a confirma diagnosticul, doctorul poate preleva şi examina o mostră de ţesut hepatic (biopsie). Biopsia îl ajută pe doctor şi să identifice tipul specific de hepatită pe care îl aveţi şi Să determine inflamaţia şi extensia oricărei leziuni hepatice permanente.

 Cât de gravă este hepatita? 
 Aproape toţi oamenii care sunt sănătoşi înainte de a contacta hepatită A îşi revin după boală şi aceasta nu se cronicizează. Aproximativ 90% dintre indivizii cu hepatită B îşi revin de asemenea. Hepatita C şi steatoza hepatică non-alcoolică dau naştere frecvent hepatitei cronice.
 în hepatita indusă de alcool sau de medicamente, dacă persoane opreşte consumul de alcool suficient de devreme sau evită medicamentele care produc această boală, ficatul se poate vindeca singur, dar recuperarea este frecvent lungă şi necesită abstinenţa completă de la alcool.
 Dacă sunteţi în vârstă sau aveţi probleme medicale precum diabet, insuficienţă cardiacă sau anemie severă, recuperarea poate dura mai mult şi riscul complicaţiilor este mai mare.

 Tratament 
 Tratamentul depinde de tipul de hepatită de care suferiţi. Dacă aveţi hepatită A, probabil nu veţi avea nevoie de tratament. Totuşi, veţi fi rugat să vă abţineţi de la consumul de alcool cel puţin în timpul recuperării, pentru că alcoolul şi anumite medicamente pot cauza o afectare în plus a ficatului deja afectat.
 Spitalizarea poate fi necesară dacă sunteţi însărcinată sau sunteţi mai în vârstă, deshidratat sau cu alte probleme de sănătate. în situaţii rare, când hepatita A duce la insuficienţă hepatică, poate fi necesar transplantul hepatic.
 Scopul principal al tratamentului oricărei forme de hepatită este ameliorarea semnelor şi simptomelor, şi prevenirea cicatrizării hepatice (ciroza). Pentru formele virale de hepatită, un alt deziderat este reducerea cantităţii de virus (nivelurile virale) din fluidele organismului.

Tratament medicamentos 
 La persoanele cu hepatită autoimună, corticosteroizii uşurează semnele şi simptomele (produc remisia bolii) în aproximativ 80% din cazuri. Steroizii reduc irtflamaţia ficatului, supresând sistemul autoimun. Cele mai frecvent prescrise medicamente sunt prednisonul şi prednisolonul. Datorită efectelor secundare frecvente asociate corticosteroizilor, medicul va reduce treptat doza la cea mai mică doză posibilă care este încă eficientă. Corticosteroizii nu sunt prescrişi în infecţiile virale, deoarece supresează sistemul imun, ceea ce îi permite virusului să se multiplice mai rapid.
 Hepatitele cronice B şi C pot fi tratate cu interferon, o proteină naturală care inhibă replicarea virală. Câteodată, interferonul este combinat cu ribavirină, un agent antiviral oral. Deşi interferonul poate reduce nivelurile virale, rareori poate să elimine complet virusul hepatitic. în aproape toate cazurile, virusul persistă şi necesită tratament adiţional. Efectele secundare ca oboseala, depresia şi scăderea numărului celulelor sangvine fac tratamentul cu interferon foarte dificil, mai ales la persoanele cu istoric de depresie importantă, hipertiroidism, număr scăzut al celulelor sangvine sau bob autoimune sau la cei cu abuz de alcool sau droguri.
 Lamivudina, un medicament folosit în tratamentul SIDA, poate reduce eficient inflamaţia ficatului şi nivelurile de virus hepatitic B, dar cu timpul virusul poate deveni rezistent la acest medicament. 

Transplantul de ficat 
 Când ficatul este afectat pe suprafeţe mari şi medicamentele nu mai sunt de ajutor, medicul poate lua în discuţie posibilitatea unui transplant hepatic. Hepatita C reprezintă motivul a 30% din cazurile de transplant hepatic. Dacă aveţi hepatită B sau C, virusul hepatitic poate reveni în ficatul transplantat. Injecţiile cu imunogiobuline şi tratamentul medicamentos pot reduce acest risc.