Malabsorbţia

Semne şi simptome 

 • Pierdere ponderală
 • Diaree
 • Crampe abdominale, meteorism şi balonare
 • Slăbiciune
 • Scaune urât mirositoare şi de culoare gălbuie, care pot fi grăsoase sau uleioase

 In timpul digestiei, nutrienţîi conţinuţi în alimentele pe care le mâncaţi trebuie să fie fragmentaţi (digeraţi) în molecule care să poată fi absorbite în fluxul dumneavoastră sangvin. Din diferite motive, nutrienţii pot să nu fie complet digeraţi şi astfel absorbţia lor să fie împiedicată. Când se întâmplă acest lucru, nurrienţii vitali necesari corpului dumneavoastră sunt eliminaţi odată cu materiile fecale. Rezultatul acestei malabsorbţii poate fi malnutriţia.
 Cauza malabsorbţiei poate fi reprezentată de multe probleme, în cazul afecţiunilor pancrearice enzimele necesare pentru digestia anumitor alimente pot fi absente, Acest lucru este denumit adeseori maldigestie. Maldigesfia se poate produce şi încazul afecţiunilor hepatice cronice.
 Un semn important de malabsorbţie este prezenţa scaunelor grăsoase (steatoreice). Acestea se datorează grasimii care nu este digerată cum trebuie şi deci nu este absorbită în timpul digestiei, fiind eliminară în scaun. Scaunul poate avea culoare galbenă şi să fie întrucâtva mai voluminos decât în mod normal. Conţinutul grăsos excesiv poate face ca scaunul sâ fie mai urât mirositor. Pe lângă grăsimi, proteinele pot fi de asemenea pierdute prin scaun, determinând topirea ţesuturilor corpului. Malabsorbţia poate de asemenea să conducă Ia deficienţe ale vitaminelor A, B 12, D, E, K şi acid folic.

 Boala celiacă 

Boala celiacă, cunoscută şi sub numele de sprue celiac, este o cauză comună de malabsorbţie. Această boală este cauzată de sensibilitatea la gluten (o proteină care se găseşte în grâu), precum şi la alte proteine asemănătoare întâlnite în secară, ovăz şi orz. Intoleranţa la gtuten face ca epiteliul intestinal să îşi piardă micile sale plici (vilii) prin care nurrienţii sunt absorbiţi.
 Semnele şi simptomele constau în scaune diareice urât mirositoare, balonare, pierdere ponderală şi anemie. în cazurile uşoare semnele şi simptomele pot fi limitate la anemie sau la osteoporoză cu debut precoce în timpul vieţii şi nu inculd vreun semn sau simptom digestiv. Uneori, boala celiacă poate să mimeze sindromul de colon iritabil.
 Boala celiacă apare frecvent la copii. Cele mai dramatice semne sunt pierderea ponderală şi incapacitatea de a creşte. Modificările osoase, asemănătoare cu cele din rahitism, pot fi observate la anumiţi copii. La adulţi, deminera Uzările osoase (osteomalacia) se pot produce, determinând dureri şi sensibilitate osoasă.
 Pe lângă examinarea scaunului pentru a detecta cantităţi excesive de grăsimi, medicul poate cere un tranzit baritat al intestinului dumneavoastră subţire dacă suspectează boala. Biopsia epiteliului intestinului subţire poate să furnizeze un suport pentru diagnostic. De obicei se face prin inserţia unui dispozitiv de dimensiuni reduse (endoscop) prin gura dumneavoastră, până la nivelul intestinului subţire. Mostra tisulară este examinată la microscop pentru modificările caracteristice ale bolii celiace. Analize sangvine specifice pot fi şi ele utile dar nu au valoare diagnostică prin ele însele.   Boala celiacă este tratată prin înlăturarea din dietă a alimentelor care conţin gluten. Doctorul sau un dietetician vă vor instrui asupra modului de a menţine o dietă fără gluten. Oricare dintre ei poate fi apt să vă furnizeze numele unor cărţi de bucate cu alimente fără gluten şi numele unor grupuri de ajutorare din zona în care locuiţi. Dacă o dietă fără gluten este urmărită îndeaproape, vilozităţile intestinale îşi vor relua forma lor normală şi îşi vor redobândi capacitatea absorbtivă după o perioadă de câteva luni, Scaunele ar trebui să se normalizeze şi ar trebui să nu mai pierdeţi în greutate. Pentru a corecta anumite deficienţe nutriţionale, iniţial vi s-ar putea administra vitamine şi suplimente minerale.

Sprue tropical

 Sprue tropical este o boală care afectează vizitatorii regiunilor tropicale ale lumii, în special Caraibele şi Asia de Sud-Est. Oamenii cu sprue tropical pot avea diaree, pierderi ponderale, anemie şi incapacitatea de a lua în greutate.
 Semnele şi simptomele pot să apară la mai multe luni sau chiar ani după ce vă întoarceţi din zona respectivă. Cauza acestei afecţiuni este incertă, dar este posibil să fie vorba de o infecţie.
 Testele diagnostice sunt practic aceleaşi ca şi pentru sprue celiac. Tratamentul pentru sprue tropical de obicei constă în suplimente vitaminîce şi un antibiotic cum este tetraciclină. Nu este de obicei nevoie de o dietă specială. în funcţie de severitatea bolii dumneavoastră puteţi lua antibiotice până la 6 luni.

Suprapopularea bacteriană 

In mod normal suprapopularea cu bacterii a intestinului subţire nu este o problemă, deoarece mişcările musculare constante ale intestinului (peristaltica) îndepăr- tează bacteriile.
 Totuşi, în anumite condiţii, bacteriile intestinale pot creşte până la un punct în care să cauzeze malabsorbţie. Situaţia poate să apară la cei cu diabet.
 Alte afecţiuni care pot predispune o persoană la acest tip de suprapopulare bacteriană include dezvoltarae unor pungi la nivelul intestinului subţire (diverticuli), existenţa unor zone îngustate (stricturi) ale intestinului subţire şi afectarea intestinului subţire de către radiaţii (enteropatia rădică).   Suprapopularea bacteriană poate fi de asemenea observată după intervenţiile chirurgicale la nivel intestinal, în care segmente ale intestinului subţire sunt scurtcircuitate. Diagnosticul este pus pe mostre preluate de la nivelul intestinului subţire sau uneori prin teste indirecte care implică prelevări de sânge, aer respirat sau urină. Tratamentul se face cu antibiotice, adeseori administrate intermitent, de exemplu timp de o săptămână în fiecare lună.

 Sclerodermia 

 Când sclerodermia afectează intestinul, determină atrofia pereţilor săi musculari, ceea ce poate împiedica absorbţia nutrienţiioi şi poate afecta peristaltica. Deoarece boala evoluează progresiv şi se poate extinde la alte organe, medical este cunoscută ca scleroză sistemică progresivă (SSP). Cauza acestei boli pe termen lung (boală cronică) este necunoscută. SSP poate determina formarea unor sad (diverticuli) la nivelul intestinului subţire şi poate restricţiona peristaltica intestinului subţire, determinând suprapopulare bacteriană. Aceasta la rândul ei poate duce la diaree severă. Antibioticele, administrate într-o manieră ciclică (de regulă o săptămână în fiecare lună) pot fi utile.

SIDA 

Sindromul imunodeficienţei dobân- dite (SIDA) poate de asemenea să cauzeze malabsorbţie. Principalele semne, diareea şi pierderea ponderală, se crede că sunt rezultatul infecţiilor de la nivelul intestinului subţire şi colonului.

Boala Whipple 

 Boala Whipple este un tip foarte rar de malabsorbţie care afectează mai ales bărbaţii peste 45 de ani. Maladia este probabil determinată de un microorganism infecţios iden- tificat recent, bacteria Tropheryma whippelii. Semnele şi simptomele, cum sunt diareea, durerile abdominale, pierderea ponderală pro- gresivă şi pigmentarea pielii pot să fie prezente. Infecţia poate determina febră uşoară.
 Diagnosticul este pus pe baza unei biopsii de Ia nivelul intestinului subţire, în timpul căreia o mostră tisulară este prelevată pentru examinarea de laborator. Utilizarea pe termen lung (12 - 18 luni) a antibioticelor, de obicei este eficientă pentru corectarea malabsorbţiei datorată acestei boli.

Amiloidoza 

Amiloidoza este o boală produsă de o proteină denumită amiloid, prezentă în cantităţi excesive în mai multe ţesuturi şi la diferite niveluri. în funcţie de locul unde se formează depozitele de această proteină, consecinţele pot varia de la nesemnificative ta severe. De exemplu, amîioidul la nivelul intestinului subţire va face ca epiteliul să fie cu aspect cauciucat, ferm şi ceros, determinând o malabsorbţie severă.
 Diagnosticul acestei afecţiuni se pune pe baza biopsiei intestinale. Nu există nici o metodă pentru a preveni formarea depozitelor de amiloid. Tratamentul este orientat către atenuarea semnelor şi simptomelor sau către tratamentul unei afecţiuni subiacente care uneori este responsabilă pentru starea pacientului. Astfel de afecţiuni includ tuberculoza, boala Hodgldn şi artrita reumatoidă.

Intoleranta la lactoză 

Lactoza, principalul carbohidrat din laptele de vacă, necesită prezenţa enzimei lactază pentru a putea fi digerată.
 Intoleranţa Ia lactoză apare atunci când învelişul intern al intestinului dumnea- voastră subţire produce cantităţi reduse din această enzimă. Intoleranţa la lactoză produce crampe abdominale, balonâri, diaree, producţie excesivă de gaze atunci când mai mult de o anumită cantitate de lapte sau de produse lactate este ingerată. Cantităţile reduse de produse lactate de obicei nu produc apariţia semnelor şi simptomelor.
 Aproximativ 70% din populaţia lumii este considerată a avea un nivel redus de lactază Ia nivelul intestinului subţire.
 Nivelurile reduse de lactazâ se pot asocia cu alte boli caracterizate prin malabsorbţie, cum sunt sprue celiac sau tropical, infecţiile vtrale sau bacteriene ale intestinului subţire sau fibroza chistică.
 Dacă aveţi intoleranţă la lactoză, este necesar să eliminaţi toate produsele lactate din meniul dumneavoastră, cu excepţia cazului în care semnele şi simptomele dumneavoastră sunt severe. în loc de aceasta, reduceţi-vă consumul de produse lactate. Beţi lapte numai în timpul meselor şi încercaţi să vă obţineţi calciul necesar din brânză şi iaurt, care sunt produse lactate cu concentraţie mai redusă de lactozâ decât laptele. O altă alternativă este să cumpăraţi un preparat comercial care conţine lactazâ, cum ar fi Lactaid sau Dairy Ease, pe care le puteţi amesteca cu laptele dumneavoastră. Aceste preparate conver- tesc lactozâ în carbohidraţi simpli, care sunt absorbiţi cu uşurinţă.

Sindromul intestinului scurt 

O serie de situaţii pot reduce aria suprafeţei intestinului dumneavoastră subţire. îndepărtarea chirurgicală a unei porţiuni semnificative din intestin este una dintre cele mai obişnuite situaţii de acest gen. Distrugerile provocate de radioterapie sau de o boală care afectează intestinul pot de asemenea micşora lungimea intestinului dumneavoastră.
 Deoarece datorită suprafeţei reduse absorbţia nutrienţilor poate fi împiedicată, aceasta poate conduce la probleme de malabsorbţie denumite sindromul de intestin scurt.
 Deoarece diferiţi nutrienţi sunt absorbiţi în diferite zone ale intestinului subţire, tipul de malabsorbţie depinde de cât de mare şi de care parte a intestinului a fost îndepărtată.
 De exemplu, îndepărtarea ultimei porţiuni a intestinului subţire, principala zonă pentru absorbţia vitaminei B 12 şi a acizilor biliari, poate determina pierderi excesive de acizi biliari Ia nivel intestinal şi deficit de vitamina B 12. Dacă acizii biliari pătrund în colon, aceştia pot determina iritaţia sau inflamaţia învelişului intern al colonului, producând diaree apoasă.