Infecţii gastrointestinale
Semnele şi simptomemele infecţiilor gastrointestinale
• Diaree apoasă, uneori cu sânge
• Crampe abdominale
• Febră
• Greaţă şi vomă
• Dureri musculare şi dureri de cap
Semne şi simptome de urgenţă
• Diaree profuza care merge până la deshidratare.
Infecţiile tractului gastrointestinal sunt foarte răspândite peste tot în lume. In ţările în curs de dezvoltare, diareea cauzată de infecţii este printre principalele cauze de deces în rândul copiilor, îmbunătăţirile în asistenţa sanitară şi igienă au avut un impact semnificativ în prevenirea multora dintre aceste infecţii, mai ales a acelora transmise prin mâncare sau apă contaminată. Chiar şi aşa, Cenlers for Disease Control and Prevention estimează că bolile datorate alimentelor infectate cauzează aproximativ 76 milioane de îmbolnăviri şi 5000 de decese în fiecare an.
Viruşii sunt responsabili pentru mai mult de 50% dintre infecţiile tractului gastro-irttestinal. Alte infecţii ale tractului gastrointesrinai sunt cauzate de bacterii şi paraziţi.
Gastroenteritele acute virale (gripa stomacală) reprezintă a doua boală ca frecvenţă în SUA, cea mai frecventă fiind infecţia tractului respirator superior. Semnele şi simptomele includ diaree, greaţă, vomă, febră uşoară, crampe abdominale şi dureri musculare.
Gastroenterita virală este adeseori cauza unui disconfort considerabil şi a unui absenteism crescut de la şcoală sau de la serviciu. în cazul anumitor persoane, mai ales la copii, la indivizii în vârstă şi la indivizii al căror sistem imun este supresat de boală sau de alte medicamente, semnele şi simptomele pot fi severe.
Mulţi dintre viruşii responsabili pentru gastroenterita virală sunt transmişi pe cale fecal-orală. Spălarea mâinilor este un element cheie în prevenirea transmiterii virusurilor către alţii. în general, infecţia se vindecă singură, antibioticele nefiind eficiente. Medicamentele antidiareice sunt în general evitate, deoarece ele pot preveni eliminarea virusului şi pot de fapt să prelungească infecţia.
Multe tipuri de virusuri pot cauza gastroenterita acută virală. Totuşi, cei mai comuni sunt rotavirusurile şi virusul Norwalk,
Rotavirusurile reprezintă cea mai comună cauză de diaree infecţioasă. Sunt frecvent identificate ca fiind cauza diareei la copiii sub 2 ani. Reprezintă de asemenea ce! mai obişnuit factor cauzator de diaree în rândul copiilor aflaţi în casele de copii. Rotavirusurile cauzează din când în când epidemii în rândul vârstnicilor din căminele de bătrâni. Frecvenţa cea mai mare a infecţiilor cu rotavirusuri este în timpul iernii. Virusul se transmite de la o persoană la alta.
Perioada de incubaţie este de 1-3 zile. Semnele şi simptomele tipice includ diaree apoasă nesangvinolentă, vomă şi febră uşoară care durează 5 - 8 zile. Nu există un tratament specific pentru gastroenteritele provocate de rotavirusuri. Centrele de cercetare depun eforturi constante pentru crearea unui vaccin.
Virusul Norwalk este o cauză importantă a epidemiilor de gastroenterita în familii şi comunităţi, afectând în special copiii mai mari şi adulţii. Această afecţiune este denumită şi voma de iarnă. Pe lângă diaree, greaţă şi vomă, mulţi oameni cu această boală resimt dureri musculare.
Virusul este contractat de obicei prin consumul alimentelor sau al apei contaminate. Perioada de incubaţie variază între 4 şi 72 de ore.
Alte cauze
Citomegalovirusul este o cauză obişnuită de diaree la oamenii cu un sistem imun slăbit. Un medicament denumit ganciclovir (Cytovene) poate fi eficient în tratamentul provocate de ritomegalovirus.
Infecţiile gastrointestinale cu virusul Herpes simplex sunt frecvente la indivizii care au raporturi sexuale anale (fiind expus în mod special participantul pasiv), precum şi la indivizii imunosupresaţi. în general, oamenii infectaţi cu Herpes simplex acuză dureri anale, constipaţie şi uneori diaree sangvinolentă uşoară. Aceşti oameni pot de asemenea să aibâ simptome neurologice, care includ durere şi amorţeală sau iritaţie la nivelul feselor, a porţiunii superioare a coapselor sau în zona anală. Tratamentul de obicei constă în băi fierbinţi şi administrarea de calmante şi medicamente pentru înmuierea scaunului. Medica- mentul antiviral acyclovir {Zovirax) poate reduce severitatea atacului iniţial şi probabilitatea recăderilor ulterioare.
Infecţiile gastrointestinale produse de bacterii sunt deseori mai uşor de identificat decât infecţiile virale. Infecţiile bacteriene sunt cunoscute sub numele de toxiinfecţii alimentare deoarece de obicei se produc în urma ingestiei de alimente contaminate. Boala de regulă se ameliorează fără a fi necesară intervenţia printr-un tratament specific. în unele cazuri antibioticele sunt utile
Infecţiile cu Campylobacter se produc Ia toate grupele de vârstă, dar cel mai frecvent apar în rândul copiilor de sub 1 an şi la adulţii tineri. Campylobacter poate fi cea mai comună cauză bacteriană de diaree infecţioasă la adulţii tineri. Infecţiile cu acest microorganism se produc de obicei în timpul verii şi toamna.
Cea mai obişnuită sursă de Campylobacter se pare că este reprezentată de mâncarea contaminată, în special carnea de pasăre şi laptele nepasteurizat. Perioada de incubaţie, din momentul expunerii şi până la debutul semnelor şi simptomelor, este de 2 - 4 zile. Boala poate avea un debut brusc, cu apariţia durerilor abdominale, a greţurilor, a febrei uşoare, a durerilor de cap şi a durerilor musculare. Puteţi să resimţiţi multe mişcări intestinale în fiecare zi. In cazurile severe scaunele pot fi sangvinolente.
Boala rareori durează mai puţin de o săptămână. Din când în când puteţi să resimţiţi o recădere sau o prelungire a bolii dumneavoastră. Medicamentele antidiareice nu sunt recomandate deoarece pot încetini curăţarea organismului de germeni şi pot prelungi astfel boala. Tratamentul antibiotic adeseori nu este necesar, dar un antibiotic cum este eritromirina sau tetraciclină poate fi administrat dacă semnele şi simptomele sunt severe.
Salmonella a fost considerată responsabilă pentru aproximativ 1 /3 din cazurile de diaree provocată în urma ingestiei de alimente contaminate. Salmonella de obicei se găseşte în mâncarea însăşi, spre deosebire de situaţiile în care germenii se transmit pe calea mâinilor infectate. Aproximativ 2/3 din oamenii infectaţi cu acest tip de bacterie au sub 20 de ani. Infecţiile cu Salmonella se produc de obicei în timpul verii şi toamna.
Unele dovezi sugerează că Salmonella poate să fie prezentă la animalele tratate cu antibiotice, acest lucru fiind posibil să crească riscul de infecţie salmonelozică la indivizii care consumă carne de la aceste animale. Riscul potenţial pentru consumatori este o arie intens investigată.
Salmonella este găsită frecvent în carnea de animale, de pasăre, în ouă, brânza nepasteurizată, cioco- lată făcută din boabe de cacao contaminate şi marijuana contaminată. Unele animale, cum sunt ţestoasele, iguanele, şopârlele şi şerpii pot fi de asemenea o sursă de infecţie. Boala se poate transmite pe cale fecal-orală. De exemplu, dacă schimbaţi scutecul copilului dumneavoastră care este infectat şi nu vă spălaţi pe mâini cum trebuie, iar apoi vă aşezaţi la masă, puteţi să vă infectaţi.
Când alimentele contaminate cu Salmonella nu sunt gătite cum trebuie sau nu sunt dezgheţate cum trebuie, vă puteţi infecta direct de la mâncare. Semnele şi simptomele infecţiei cu Salmonella includ crampe abdominale, diaree, greaţă şi febră.
In majoritatea cazurilor, infecţia se vindecă singură şi doar tratamentul suportiv (cum ar fi consumul multor lichide) este necesar, în cazul anumitor oameni, Salmonella poate să cauzeze o boală severă şi prelungită, iar tratamentul antibiotic poate fi necesar. în aceste cazuri scaunul este frecvent analizat pentru a fi siguri că un antibiotic eficient este ales pentru tipul particular de Salmonella pe care îl are persoana respectivă.
Shigella este o cauză importantă a gastroenteritelor bacteriene în ţările în curs de dezvoltare şi la călătorii în aceste zone. Din când în când se produc epidemii şi în SUA. Boala este cea mai frecventă la copii între 1 şi 5 ani.
Shigella se transmite în primul rând de la o persoană Ia alta pe cale fecai-orală. Episoadele infecţioase pot să apară şi la casele de copii. Din când în când infecţiile pot fi cauzate de contaminarea alimentelor de către persoane infectate care manipulează aceste alimente. Semnele şi simptomele obişnuite sunt diaree apoasă asociată cu crampe abdominale, febră şi uneori sânge şi mucus în scaun.
In general boala se ameliorează fără a fi necesară intervenţia. Antibioticele pot fi eficiente pentru scurtarea duratei diareei şi pentru eliminarea Shigellei din tractul gastrointestinal. Medicamentul de elecţie este ampicilina (Omnipen, Principen) şi poate fi administrat oral după ce s-au efectuat culturi din scaun. Alte medicamente care ar putea fi administrate include trimetoprimul şi sulfametoxazolul (Badrim, Septra), ciprofloxacinul (Cipro) şi cloramfenicolul {Chloromycetin).
Escherickia coti
Microorganismul denumit Escherickia coli {E. colî) are mai multe subgrupe. Sursa acestei infecţii este de obicei reprezentată de apa şi alimentele contaminate. O anumită tulpină a acestei bacterii, denumită E. coli 0157:H7 este uneori găsită în carnea de vită gătită insuficient, în special în carnea de hamburgeri şi în produsele infectate. în aproximativ 2-7% din cazuri, în special la persoanele foarte tinere sau foarte în vârstă, E. coli 0157;H7 poate duce la o complicaţie gravă denumită sindromul uremie hemolitic. Această afecţiune potenţial fatală distruge eritrocitele (celulele roşii sangvine) şi produce insuficienţă renală.
Dacă diareea este uşoară, de obicei nu este necesar nici un alt tratament în afara hidratării. în cazul unor semne şi simptome mai grave sau mai prelungite, un antibiotic cum este trimetoprimul- sulfametoxazol (Bactrim, Septra) sau ciprofloxacinul (Cipro) este frecvent prescris. Medicamentele antidiareice de obicei nu sunt utilizate deoarece întârzie eliminarea din corp a microorganismului. Dacă gătiţi carnea cum trebuie, în special carnea pentru hamburgeri, puteţi să preveniţi o infecţie cu E. coli, în special cu tulpina 0157:H7. Este de asemenea important să vă spălaţi pe mâini şi sâ spălaţi vasele de gătit după ce lucraţi cu carnea crudă şi să evitaţi contactul dintre această carne şi alte alimente. Pentru mai multe detalii despre E. coli 0157:H7
O altă cauză frecventă de toxi infecţie alimentară este bacteria Clostridium perfringens şi toxina acesteia. Infecţia este de obicei contractată prin digestia alimen- tului contaminat, în mod special carne gătită sau congelată necorespunzâtor, care nu a fost preparată suficient înainte de a fi consumată.
Semnele şi simptomele includ crampe abdominale severe şi diaree, care debutează la aproximativ 8- 24 de ore de la consumul alimentelor ce conţin cantităţi mari de bacterii. Diagnosticul este pus prin identificarea bacteriei în materiile fecale ale unei persoane infectate. Boala de obicei se vindecă singură şi nu durează mai mult de o zi. în timpul bolii este important să consumaţi suficiente lichide pentru a preveni deshidratarea, o complicaţie potenţială a diareei.
Episoadele infecţioase se produc cel mai frecvent în locuri cum sunt cantinele şcolare, azilele de bătrâni şi spitalele, unde cantităţi mari de alimente sunt preparate din timp şi depozitate pentru mesele viitoare. Un tip potenţial letal al acestei infecţii bacteriene este cunoscut sub numele de enterită necrozantă, dar este foarte rar în SUA.
Debutul semnelor şi simptomelor, care includ greaţă, vomă, diaree, pierderea apetitului şi febră, este de obicei rapid, urmând îndeaproape ingestiei alimentelor contaminate. Prezenţa bacteriei în mostrele de fecale confirmă diagnosticul. Boala poate să dureze între 24-48 de ore, dar de obice se vindecă fără intervenţii. Medicamentele antidiareice nu sunt de obicei necesare şi pot prelungi infecţia prin împiedicarea eliminării bacteriei din organism. Pentru a evita deshidratarea, consumaţi suficiente lichide.
Spălarea corespunzătoare a mâinilor şi a instrumentelor pentru gătit, precum şi a vaselor de bucătărie înainte şi după prepararea alimentelor, poate să prevină infectarea. în plus, nu lăsaţi mâncarea afară. Congelaţi-o cum trebuie.
Acest organism parazit produce giardioză, care este probabil cea mai frecventă cauză parazitară de diaree în SUA. Episoadele infecţioase de giardioză se pot produce în comunităţi unde rezerva de apă este contaminată de apele menajere. Giardioză poate fi de asemenea contractată în urma băilor în piscine, lacuri sau parcuri acvatice, sau prin băutul apei din lacuri sau din izvoare de munte.
Aproape 2/3 dintre persoanele cu giardioză nu prezintă semne sau simptome. Totuşi, ei pot transmite infecţia altora. Aceia care au semne şi simptome de obicei prezintă diaree apoasă, crampe abdominale şi uneori pierdere ponderală. De obicei, aceste semne şi simptome debutează la 1-3 săptămâni după expunere. Materiile fecale pot să miroasă urât, să aibă aspect grăsos şi să plutească. Pot să apară de asemenea balonare şi distensie abdominală. O febră foarte uşoară poate fi prezentă. Aceste semne şi simptome de obicei durează timp de 5-7 zile, deşi există persoane, care pot avea probleme timp de mai multe luni.
Testele diagnostice pot să identifice parazitul. Giardioză este de obicei tratată cu metronidazol (Flagyl) sau cu quinacrină (Quinacrine). Examinări ulterioare ale materiilor fecale sunt importante deoarece este posibil ca medicamentele să nu elimine parazitul în întregime.
Entamoeba hystollitica este o cauză obişnuită a bolii diareice peste tot în lume, deşi este relativ puţin întâlnită în SUA. Infecţia se transmite de obicei de la o persoană la alta pe cale fecal orală. Medicul dumneavoastră poate să trateze infecţia cu metronidazol. Alte medicamente pot fi uneori utilizate.
Criptosporidium este o cauză frecventă de diaree la persoanele cu SIDA. Poate de asemenea să determine boală şi la indivizii sănătoşi. S-au produs epidemii în urma contaminării rezervei publice de apă. Semnele includ diaree apoasă prelungită, cu până la 25 de scaune pe zi. La indivizii altfel sănătoşi, infecţia se remite fără tratament după 1-2 săptămâni. In cazul persoanelor cu SIDA, infecţia este de obicei cronică. Nu există un tratament eficace, deşi mai multe medicamente promiţătoare sunt luate în studiu în prezent.
Sfaturi pentru prevenire
Deshidratarea este principala complicaţie a bolilor care cauzează diaree, cum suni boiiie gastrointestinale. La sugari şi copiii mici deshidratarea poate fi fatală în câteva zile. Dacă aveţi diaree consumaţi suficiente lichide iar când copilul dumneavoastră are diaree hidrataţi-l suficient. Apa de obicei nu aduce toate mineralele pierdute prin diaree, astfel încât o băutura pentru sportivi sau o soluţie cu electrolifi poate fi o alternativă mai bună. In caz de diaree severă sau de vomă persistentă poate fi necesară administrarea de lichide intravenos în spital.
• Diaree apoasă, uneori cu sânge
• Crampe abdominale
• Febră
• Greaţă şi vomă
• Dureri musculare şi dureri de cap
Semne şi simptome de urgenţă
• Diaree profuza care merge până la deshidratare.
Infecţiile tractului gastrointestinal sunt foarte răspândite peste tot în lume. In ţările în curs de dezvoltare, diareea cauzată de infecţii este printre principalele cauze de deces în rândul copiilor, îmbunătăţirile în asistenţa sanitară şi igienă au avut un impact semnificativ în prevenirea multora dintre aceste infecţii, mai ales a acelora transmise prin mâncare sau apă contaminată. Chiar şi aşa, Cenlers for Disease Control and Prevention estimează că bolile datorate alimentelor infectate cauzează aproximativ 76 milioane de îmbolnăviri şi 5000 de decese în fiecare an.
Viruşii sunt responsabili pentru mai mult de 50% dintre infecţiile tractului gastro-irttestinal. Alte infecţii ale tractului gastrointesrinai sunt cauzate de bacterii şi paraziţi.
Infecţiile virale
Gastroenteritele acute virale (gripa stomacală) reprezintă a doua boală ca frecvenţă în SUA, cea mai frecventă fiind infecţia tractului respirator superior. Semnele şi simptomele includ diaree, greaţă, vomă, febră uşoară, crampe abdominale şi dureri musculare.
Gastroenterita virală este adeseori cauza unui disconfort considerabil şi a unui absenteism crescut de la şcoală sau de la serviciu. în cazul anumitor persoane, mai ales la copii, la indivizii în vârstă şi la indivizii al căror sistem imun este supresat de boală sau de alte medicamente, semnele şi simptomele pot fi severe.
Mulţi dintre viruşii responsabili pentru gastroenterita virală sunt transmişi pe cale fecal-orală. Spălarea mâinilor este un element cheie în prevenirea transmiterii virusurilor către alţii. în general, infecţia se vindecă singură, antibioticele nefiind eficiente. Medicamentele antidiareice sunt în general evitate, deoarece ele pot preveni eliminarea virusului şi pot de fapt să prelungească infecţia.
Multe tipuri de virusuri pot cauza gastroenterita acută virală. Totuşi, cei mai comuni sunt rotavirusurile şi virusul Norwalk,
Rotavirusurile
Rotavirusurile reprezintă cea mai comună cauză de diaree infecţioasă. Sunt frecvent identificate ca fiind cauza diareei la copiii sub 2 ani. Reprezintă de asemenea ce! mai obişnuit factor cauzator de diaree în rândul copiilor aflaţi în casele de copii. Rotavirusurile cauzează din când în când epidemii în rândul vârstnicilor din căminele de bătrâni. Frecvenţa cea mai mare a infecţiilor cu rotavirusuri este în timpul iernii. Virusul se transmite de la o persoană la alta.
Perioada de incubaţie este de 1-3 zile. Semnele şi simptomele tipice includ diaree apoasă nesangvinolentă, vomă şi febră uşoară care durează 5 - 8 zile. Nu există un tratament specific pentru gastroenteritele provocate de rotavirusuri. Centrele de cercetare depun eforturi constante pentru crearea unui vaccin.
Virusul Norwalk
Virusul Norwalk este o cauză importantă a epidemiilor de gastroenterita în familii şi comunităţi, afectând în special copiii mai mari şi adulţii. Această afecţiune este denumită şi voma de iarnă. Pe lângă diaree, greaţă şi vomă, mulţi oameni cu această boală resimt dureri musculare.
Virusul este contractat de obicei prin consumul alimentelor sau al apei contaminate. Perioada de incubaţie variază între 4 şi 72 de ore.
Alte cauze
Citomegalovirusul este o cauză obişnuită de diaree la oamenii cu un sistem imun slăbit. Un medicament denumit ganciclovir (Cytovene) poate fi eficient în tratamentul provocate de ritomegalovirus.
Infecţiile gastrointestinale cu virusul Herpes simplex sunt frecvente la indivizii care au raporturi sexuale anale (fiind expus în mod special participantul pasiv), precum şi la indivizii imunosupresaţi. în general, oamenii infectaţi cu Herpes simplex acuză dureri anale, constipaţie şi uneori diaree sangvinolentă uşoară. Aceşti oameni pot de asemenea să aibâ simptome neurologice, care includ durere şi amorţeală sau iritaţie la nivelul feselor, a porţiunii superioare a coapselor sau în zona anală. Tratamentul de obicei constă în băi fierbinţi şi administrarea de calmante şi medicamente pentru înmuierea scaunului. Medica- mentul antiviral acyclovir {Zovirax) poate reduce severitatea atacului iniţial şi probabilitatea recăderilor ulterioare.
Infecţiile bacteriene
Infecţiile gastrointestinale produse de bacterii sunt deseori mai uşor de identificat decât infecţiile virale. Infecţiile bacteriene sunt cunoscute sub numele de toxiinfecţii alimentare deoarece de obicei se produc în urma ingestiei de alimente contaminate. Boala de regulă se ameliorează fără a fi necesară intervenţia printr-un tratament specific. în unele cazuri antibioticele sunt utile
Campylobacter
Infecţiile cu Campylobacter se produc Ia toate grupele de vârstă, dar cel mai frecvent apar în rândul copiilor de sub 1 an şi la adulţii tineri. Campylobacter poate fi cea mai comună cauză bacteriană de diaree infecţioasă la adulţii tineri. Infecţiile cu acest microorganism se produc de obicei în timpul verii şi toamna.
Cea mai obişnuită sursă de Campylobacter se pare că este reprezentată de mâncarea contaminată, în special carnea de pasăre şi laptele nepasteurizat. Perioada de incubaţie, din momentul expunerii şi până la debutul semnelor şi simptomelor, este de 2 - 4 zile. Boala poate avea un debut brusc, cu apariţia durerilor abdominale, a greţurilor, a febrei uşoare, a durerilor de cap şi a durerilor musculare. Puteţi să resimţiţi multe mişcări intestinale în fiecare zi. In cazurile severe scaunele pot fi sangvinolente.
Boala rareori durează mai puţin de o săptămână. Din când în când puteţi să resimţiţi o recădere sau o prelungire a bolii dumneavoastră. Medicamentele antidiareice nu sunt recomandate deoarece pot încetini curăţarea organismului de germeni şi pot prelungi astfel boala. Tratamentul antibiotic adeseori nu este necesar, dar un antibiotic cum este eritromirina sau tetraciclină poate fi administrat dacă semnele şi simptomele sunt severe.
Salmonella
Salmonella a fost considerată responsabilă pentru aproximativ 1 /3 din cazurile de diaree provocată în urma ingestiei de alimente contaminate. Salmonella de obicei se găseşte în mâncarea însăşi, spre deosebire de situaţiile în care germenii se transmit pe calea mâinilor infectate. Aproximativ 2/3 din oamenii infectaţi cu acest tip de bacterie au sub 20 de ani. Infecţiile cu Salmonella se produc de obicei în timpul verii şi toamna.
Unele dovezi sugerează că Salmonella poate să fie prezentă la animalele tratate cu antibiotice, acest lucru fiind posibil să crească riscul de infecţie salmonelozică la indivizii care consumă carne de la aceste animale. Riscul potenţial pentru consumatori este o arie intens investigată.
Salmonella este găsită frecvent în carnea de animale, de pasăre, în ouă, brânza nepasteurizată, cioco- lată făcută din boabe de cacao contaminate şi marijuana contaminată. Unele animale, cum sunt ţestoasele, iguanele, şopârlele şi şerpii pot fi de asemenea o sursă de infecţie. Boala se poate transmite pe cale fecal-orală. De exemplu, dacă schimbaţi scutecul copilului dumneavoastră care este infectat şi nu vă spălaţi pe mâini cum trebuie, iar apoi vă aşezaţi la masă, puteţi să vă infectaţi.
Când alimentele contaminate cu Salmonella nu sunt gătite cum trebuie sau nu sunt dezgheţate cum trebuie, vă puteţi infecta direct de la mâncare. Semnele şi simptomele infecţiei cu Salmonella includ crampe abdominale, diaree, greaţă şi febră.
In majoritatea cazurilor, infecţia se vindecă singură şi doar tratamentul suportiv (cum ar fi consumul multor lichide) este necesar, în cazul anumitor oameni, Salmonella poate să cauzeze o boală severă şi prelungită, iar tratamentul antibiotic poate fi necesar. în aceste cazuri scaunul este frecvent analizat pentru a fi siguri că un antibiotic eficient este ales pentru tipul particular de Salmonella pe care îl are persoana respectivă.
Shigella
Shigella este o cauză importantă a gastroenteritelor bacteriene în ţările în curs de dezvoltare şi la călătorii în aceste zone. Din când în când se produc epidemii şi în SUA. Boala este cea mai frecventă la copii între 1 şi 5 ani.
Shigella se transmite în primul rând de la o persoană Ia alta pe cale fecai-orală. Episoadele infecţioase pot să apară şi la casele de copii. Din când în când infecţiile pot fi cauzate de contaminarea alimentelor de către persoane infectate care manipulează aceste alimente. Semnele şi simptomele obişnuite sunt diaree apoasă asociată cu crampe abdominale, febră şi uneori sânge şi mucus în scaun.
In general boala se ameliorează fără a fi necesară intervenţia. Antibioticele pot fi eficiente pentru scurtarea duratei diareei şi pentru eliminarea Shigellei din tractul gastrointestinal. Medicamentul de elecţie este ampicilina (Omnipen, Principen) şi poate fi administrat oral după ce s-au efectuat culturi din scaun. Alte medicamente care ar putea fi administrate include trimetoprimul şi sulfametoxazolul (Badrim, Septra), ciprofloxacinul (Cipro) şi cloramfenicolul {Chloromycetin).
Escherickia coti
Microorganismul denumit Escherickia coli {E. colî) are mai multe subgrupe. Sursa acestei infecţii este de obicei reprezentată de apa şi alimentele contaminate. O anumită tulpină a acestei bacterii, denumită E. coli 0157:H7 este uneori găsită în carnea de vită gătită insuficient, în special în carnea de hamburgeri şi în produsele infectate. în aproximativ 2-7% din cazuri, în special la persoanele foarte tinere sau foarte în vârstă, E. coli 0157;H7 poate duce la o complicaţie gravă denumită sindromul uremie hemolitic. Această afecţiune potenţial fatală distruge eritrocitele (celulele roşii sangvine) şi produce insuficienţă renală.
Dacă diareea este uşoară, de obicei nu este necesar nici un alt tratament în afara hidratării. în cazul unor semne şi simptome mai grave sau mai prelungite, un antibiotic cum este trimetoprimul- sulfametoxazol (Bactrim, Septra) sau ciprofloxacinul (Cipro) este frecvent prescris. Medicamentele antidiareice de obicei nu sunt utilizate deoarece întârzie eliminarea din corp a microorganismului. Dacă gătiţi carnea cum trebuie, în special carnea pentru hamburgeri, puteţi să preveniţi o infecţie cu E. coli, în special cu tulpina 0157:H7. Este de asemenea important să vă spălaţi pe mâini şi sâ spălaţi vasele de gătit după ce lucraţi cu carnea crudă şi să evitaţi contactul dintre această carne şi alte alimente. Pentru mai multe detalii despre E. coli 0157:H7
Clostrîdium perţnngens
O altă cauză frecventă de toxi infecţie alimentară este bacteria Clostridium perfringens şi toxina acesteia. Infecţia este de obicei contractată prin digestia alimen- tului contaminat, în mod special carne gătită sau congelată necorespunzâtor, care nu a fost preparată suficient înainte de a fi consumată.
Semnele şi simptomele includ crampe abdominale severe şi diaree, care debutează la aproximativ 8- 24 de ore de la consumul alimentelor ce conţin cantităţi mari de bacterii. Diagnosticul este pus prin identificarea bacteriei în materiile fecale ale unei persoane infectate. Boala de obicei se vindecă singură şi nu durează mai mult de o zi. în timpul bolii este important să consumaţi suficiente lichide pentru a preveni deshidratarea, o complicaţie potenţială a diareei.
Episoadele infecţioase se produc cel mai frecvent în locuri cum sunt cantinele şcolare, azilele de bătrâni şi spitalele, unde cantităţi mari de alimente sunt preparate din timp şi depozitate pentru mesele viitoare. Un tip potenţial letal al acestei infecţii bacteriene este cunoscut sub numele de enterită necrozantă, dar este foarte rar în SUA.
Staphylococcus
Toxiinfecţia alimentară cu Staphylococcus apare în urma consumului de ouă, produse lactate sau carne de pasăre, umpluturi pentru sandvişuri şi pentru ouă, pui, ton, cartofi şi macaroane care găzduiesc în mod obişnuit această bacterie. Bacteriile sunt de obicei transmise prin intermediul celor care manevrează alimentele şi proliferează atunci când alimentele nu au fost gătite sau refrigerate cum trebuie.Debutul semnelor şi simptomelor, care includ greaţă, vomă, diaree, pierderea apetitului şi febră, este de obicei rapid, urmând îndeaproape ingestiei alimentelor contaminate. Prezenţa bacteriei în mostrele de fecale confirmă diagnosticul. Boala poate să dureze între 24-48 de ore, dar de obice se vindecă fără intervenţii. Medicamentele antidiareice nu sunt de obicei necesare şi pot prelungi infecţia prin împiedicarea eliminării bacteriei din organism. Pentru a evita deshidratarea, consumaţi suficiente lichide.
Spălarea corespunzătoare a mâinilor şi a instrumentelor pentru gătit, precum şi a vaselor de bucătărie înainte şi după prepararea alimentelor, poate să prevină infectarea. în plus, nu lăsaţi mâncarea afară. Congelaţi-o cum trebuie.
Infestaţiile parazitare
Infestaţiile parazitare reprezintă cea mai puţin frecventă dintre cele 3 cauze majore de boli diareice.Giardia lamblia
Acest organism parazit produce giardioză, care este probabil cea mai frecventă cauză parazitară de diaree în SUA. Episoadele infecţioase de giardioză se pot produce în comunităţi unde rezerva de apă este contaminată de apele menajere. Giardioză poate fi de asemenea contractată în urma băilor în piscine, lacuri sau parcuri acvatice, sau prin băutul apei din lacuri sau din izvoare de munte.
Aproape 2/3 dintre persoanele cu giardioză nu prezintă semne sau simptome. Totuşi, ei pot transmite infecţia altora. Aceia care au semne şi simptome de obicei prezintă diaree apoasă, crampe abdominale şi uneori pierdere ponderală. De obicei, aceste semne şi simptome debutează la 1-3 săptămâni după expunere. Materiile fecale pot să miroasă urât, să aibă aspect grăsos şi să plutească. Pot să apară de asemenea balonare şi distensie abdominală. O febră foarte uşoară poate fi prezentă. Aceste semne şi simptome de obicei durează timp de 5-7 zile, deşi există persoane, care pot avea probleme timp de mai multe luni.
Testele diagnostice pot să identifice parazitul. Giardioză este de obicei tratată cu metronidazol (Flagyl) sau cu quinacrină (Quinacrine). Examinări ulterioare ale materiilor fecale sunt importante deoarece este posibil ca medicamentele să nu elimine parazitul în întregime.
Entamoeba hystollitica
Entamoeba hystollitica este o cauză obişnuită a bolii diareice peste tot în lume, deşi este relativ puţin întâlnită în SUA. Infecţia se transmite de obicei de la o persoană la alta pe cale fecal orală. Medicul dumneavoastră poate să trateze infecţia cu metronidazol. Alte medicamente pot fi uneori utilizate.
Criptosporidium
Criptosporidium este o cauză frecventă de diaree la persoanele cu SIDA. Poate de asemenea să determine boală şi la indivizii sănătoşi. S-au produs epidemii în urma contaminării rezervei publice de apă. Semnele includ diaree apoasă prelungită, cu până la 25 de scaune pe zi. La indivizii altfel sănătoşi, infecţia se remite fără tratament după 1-2 săptămâni. In cazul persoanelor cu SIDA, infecţia este de obicei cronică. Nu există un tratament eficace, deşi mai multe medicamente promiţătoare sunt luate în studiu în prezent.
Tratament infecţii gastrointestinale
Pericolul iniţial al infecţiilor gastro-intestinale este reprezentat de deshidratare care urmează pierderii de lichide şi electroliţi prin scaun, De aceea, primul scop al tratamentului este înlocuirea lichidelor şi a electroliţilor esenţiali. Pentru majoritatea infecţiilor, utilizarea agenţilor antidiareici nu este recomandată deoarece aceştia pot încetini eliminarea agentului cauzal şi pot prelungi boala. Cele mai multe infecţii parazitare necesită tratamente specifice pentru eradicarea microorganismului infectant.Sfaturi pentru prevenire
Deshidratarea este principala complicaţie a bolilor care cauzează diaree, cum suni boiiie gastrointestinale. La sugari şi copiii mici deshidratarea poate fi fatală în câteva zile. Dacă aveţi diaree consumaţi suficiente lichide iar când copilul dumneavoastră are diaree hidrataţi-l suficient. Apa de obicei nu aduce toate mineralele pierdute prin diaree, astfel încât o băutura pentru sportivi sau o soluţie cu electrolifi poate fi o alternativă mai bună. In caz de diaree severă sau de vomă persistentă poate fi necesară administrarea de lichide intravenos în spital.
Niciun comentariu: