Diverticuloza şi diverticulita
Semne şi simptome
• Durere
• Sensibilitate abdominală
• Febră • Sângerare
• Constipaţie sau diaree
Diverticuloza este denumirea pentru formarea unor săculeţe de dimensiuni reduse (dîverticuli) la nivelul peretelui colonie. Majoritatea celor cu diverticuloza nu prezintă semne sau simptome, de obicei afecţiunea rămânând nedescoperită sau este identificată în timpul unor teste diagnostice efectuate pentru alte motive. Uneori, un astfel de săculeţ poate sângera, avertizând doctorul asupra existenţei acestei afecţiuni.
Când apare inflamaţia la nivelul unuia sau mai multor săculeţe sau în jurul acestora, afecţiunea este denumită diverticulitâ. Diverticulita este mai probabil să apară la nivelul porţiunii inferioare a colonului (sigmoidul) şi poate fi cauzată de alimentele nedigerate şi de acumularea bacteriilor Ia nivelul diverticulilor. Inflamaţia poate altera aprovizionarea cu sânge a acestor săculeţe, făcându-le susceptibile la invazia bacteriana. Efectul poate varia de la un abces de dimensiuni reduse până la infecţia masivă sau perforaţie. Procesul seamănă oi apendicita, cu excepţia faptului că se produce la nivelul părţii stângi inferioare a colonului.
Simptomele diverticulitei constau în dureri cu caracter de crampe care de obicei sunt mai accentuate pe partea stângă. Pot fi de asemenea prezente febra şi greaţa. Uneori, un diverticul inflamat se poate rupe, împrăştiind conţinut intestinal în cavitatea abdominală. Acest luciu poate produce peritonită, o urgenţă medicală.
Cauze
Cauza diverticulozei este necunoscută, dar problemele diverticulare sunt mult mai frecvente în ţările industrializate cum ar fi SUA, fapt care i-a făcut pe anumiţi medici sâ presupună că aportul redus de fibre, caracteristic dietei vestice, poate fi un factor determinant.
Riscul de boală diverticulară creşte cu vârsta, probabil deoarece peretele muscular extern al colonului se îngroaşă în timp, îngustând lumenul colonie şi crescând astfel presiunea intracolonică. Presiunea asupra peretelui colonie poate fi de asemenea crescută de efortul efectuat în timpul expulziei unor materii fecale dure, care pot fi consecinţa unui aport redus de fibre, Creşterea presiunii poate face ca puncte slabe de la nivelul peretelui colonie să cedeze, formând săculeţe.
Tratament
Pentru diverticuloza fără semne şi simptome, tratamentul nu este de obicei necesar. O alimentaţie bogată în fibre şi consumul de lichide în cantitate suficientă pot reduce riscul complicaţiilor şi pot împiedica dezvoltarea altor divertkuli. în unele cazuri, poate fi prescrisă o medicaţie antispastică. Tratamentul pentru diverticulita presupune adeseori repaus la pat, laxative, alimentaţie bogată în lichide şi antibiotice administrate pe cale orală în cazul în care inflamaţia este uşoară şi diverticulul nu s-a rupt. în caz de ruptură sau de infecţie larg răspândită, tratamentul intravenos cu antibiotice, efectuat în spital, poate fi necesar. Tratamentul chirurgical poate fi de asemenea necesar pentru a îndepărta segmentul afectat al colonului. In cazul semnelor şi simptomeior severe, o colostomie temporară poate fi necesară până la vindecarea colonului. Ulterior, după ce vindecarea s-a produs, este efectuata o altă operaţie pentru a repune colonul în circuit.
• Durere
• Sensibilitate abdominală
• Febră • Sângerare
• Constipaţie sau diaree
Diverticuloza este denumirea pentru formarea unor săculeţe de dimensiuni reduse (dîverticuli) la nivelul peretelui colonie. Majoritatea celor cu diverticuloza nu prezintă semne sau simptome, de obicei afecţiunea rămânând nedescoperită sau este identificată în timpul unor teste diagnostice efectuate pentru alte motive. Uneori, un astfel de săculeţ poate sângera, avertizând doctorul asupra existenţei acestei afecţiuni.
Când apare inflamaţia la nivelul unuia sau mai multor săculeţe sau în jurul acestora, afecţiunea este denumită diverticulitâ. Diverticulita este mai probabil să apară la nivelul porţiunii inferioare a colonului (sigmoidul) şi poate fi cauzată de alimentele nedigerate şi de acumularea bacteriilor Ia nivelul diverticulilor. Inflamaţia poate altera aprovizionarea cu sânge a acestor săculeţe, făcându-le susceptibile la invazia bacteriana. Efectul poate varia de la un abces de dimensiuni reduse până la infecţia masivă sau perforaţie. Procesul seamănă oi apendicita, cu excepţia faptului că se produce la nivelul părţii stângi inferioare a colonului.
Simptomele diverticulitei constau în dureri cu caracter de crampe care de obicei sunt mai accentuate pe partea stângă. Pot fi de asemenea prezente febra şi greaţa. Uneori, un diverticul inflamat se poate rupe, împrăştiind conţinut intestinal în cavitatea abdominală. Acest luciu poate produce peritonită, o urgenţă medicală.
Cauze
Cauza diverticulozei este necunoscută, dar problemele diverticulare sunt mult mai frecvente în ţările industrializate cum ar fi SUA, fapt care i-a făcut pe anumiţi medici sâ presupună că aportul redus de fibre, caracteristic dietei vestice, poate fi un factor determinant.
Riscul de boală diverticulară creşte cu vârsta, probabil deoarece peretele muscular extern al colonului se îngroaşă în timp, îngustând lumenul colonie şi crescând astfel presiunea intracolonică. Presiunea asupra peretelui colonie poate fi de asemenea crescută de efortul efectuat în timpul expulziei unor materii fecale dure, care pot fi consecinţa unui aport redus de fibre, Creşterea presiunii poate face ca puncte slabe de la nivelul peretelui colonie să cedeze, formând săculeţe.
Tratament
Pentru diverticuloza fără semne şi simptome, tratamentul nu este de obicei necesar. O alimentaţie bogată în fibre şi consumul de lichide în cantitate suficientă pot reduce riscul complicaţiilor şi pot împiedica dezvoltarea altor divertkuli. în unele cazuri, poate fi prescrisă o medicaţie antispastică. Tratamentul pentru diverticulita presupune adeseori repaus la pat, laxative, alimentaţie bogată în lichide şi antibiotice administrate pe cale orală în cazul în care inflamaţia este uşoară şi diverticulul nu s-a rupt. în caz de ruptură sau de infecţie larg răspândită, tratamentul intravenos cu antibiotice, efectuat în spital, poate fi necesar. Tratamentul chirurgical poate fi de asemenea necesar pentru a îndepărta segmentul afectat al colonului. In cazul semnelor şi simptomeior severe, o colostomie temporară poate fi necesară până la vindecarea colonului. Ulterior, după ce vindecarea s-a produs, este efectuata o altă operaţie pentru a repune colonul în circuit.
Niciun comentariu: