Boala inflamatorie a intestinului

Boala inflamatorie a intestinului este un termen utilizat de obicei pentru a descrie 2 afecţiuni asemănătoare care implica tractul gastrointestinal şi a căror cauză nu a fost identificată. Aceste afecţiuni sunt boala Crohn şi colita ulcerativă.

Semnele şi simptomele bolii Crohn 
• Diaree pe termen lung (cronică)
 • Durere şi crampe abdominale
 • Sânge în scaun
 • Febră
 • Oboseală
 • Pierdere ponderală
 • Durere la nivelul articulaţiilor
 • Leziuni cutanate
  Boala Crohn, denumită uneori şi ileită sau enterită regională sau colită granuiomatoasâ, reprezintă o inflamaţie cronică a intestinului. Adeseori, cuprinde partea terminală a intestinului subţire (ileonul). Totuşi, poate afecta de asemenea colonul sau orice altă porţiune a tractului digestiv. Inflamaţia adeseori cuprinde întreaga grosime a peretelui intestinal. Boala Crohn apare la aproximativ 7 persoane din 100 000 în fiecare an. Oricine poate fi afectat, dar oamenilor cu această boală li se pune de obicei diagnosticul între 15 şi 35 de ani. Influenţe ereditare sau ambientale pot fi impoTtante în dezvoltarea bolii Crohn. Aproximativ 1 din 5 indivizi cu boală Crohn are o rudă cu boală Crohn sau cu colită ulcerativă. Evreii de origine europeană sunt mai predispuşi la a face boală inflamatorie a intestinului.

Diagnostic
Semnele şi simptomele bolii Crohn pot consta în diaree persistentă, durere abdominală, febră şi oboseală accentuată. Din când în când poate fi prezent sânge în materiile fecale. Scăderea ponderală semnificativă este obişnuită.
 O radiografie cu bariu a intestinului subţire poate arăta zone cu aspect anormal. Segmentele intestinale pot fi neregulate şi mai puţin flexibile decât în mod normal. Uneori un medic efectuează o procedură denumită colonoscopie pentru a examina învelişul intern al intestinului gros şi ultimii centimetri ai ileonului. O tomografie computerizată poate să arate mase fibroase sau prezenţa unui abces.

Cât de gravă este boala Crohn? 

 Evoluţia bolii Crohn variază foarte mult de la o persoană la alta. Unii indivizi cu boala Crohn nu prezintă semne sau simptome (sunt asimptomatici) după 1-2 episoade iniţiale. Alţii au episoade recurente de durere abdominală, diaree şi febră. Boala Crohn este de obicei o boală pe termen lung (cronică), dar puteţi avea perioade lungi de remisie.
 Diareea poate fi debilitantă până la punctul malnutriţiei severe. Episoadele de durere abdominala după ingestia de alimente, datorate accentuării obstrucţiei intestinale, vă pot face să evitaţi să mâncaţi datorită disconfortului.
 Complicaţiile bolii Crohn sunt multe şi variate. Obstrucţia progresivă, în special a intestinului subţire, este cel mai comun motiv pentru tratamentul chirurgical al bolii Crohn. Simptomele obstrucţiei se dezvoltă de obicei gradat, de-a lungul unei perioade lungi de timp.
 Fistulele şi fisurile anale şi rectale, şi din jurul acestor zone sunt obişnuite. O fistulă reprezintă o comunicaţie anormală între 2 segmente ale intestinului sau între intestin şi piele. Fistulele pot de asemenea să apară între intestin şi vagin sau vezica urinară. O fisură anală este o crăpătură sau o despică tură la nivelul anusului sau a tegumentelor din jurul anusului.
 Când se produc fistulele interne, alimentele ocolesc zonele intestinale în care s-ar putea efectua absorbţia, tn cazul fistulelor externe, se poate produce eliminarea continuă a conţinutului intestinal la suprafaţa pielii, producând uneori infecţii. Hemoragiile intestinale pot fi de asemenea prezente în cazul bolii Crohn.
 Dacă aveţi boala Crohn, puteţi avea semne şi simptome neasociate cu tractul digestiv. Acestea pot consta în artrită {în special la nivelul articulaţiilor mari) sau inflamaţie la nivel ocular sau tegumentar. Din când în când puteţi avea inflamaţie a duetelor biliare (colangită sclerozantă primară). Mai mult, apariţia pietrelor la rinichi şi la nivelul veziculei biliare este frecventă la cei cu boală Crohn.

Tratament 
Nu există tratament care să vindece pentru boala Crohn. Scopul tratamentului este diminuarea inflamaţiei care declanşează apariţia semnelor şi simptomelor acestei boli. Uneori, aceasta poate determina nu doar ameliorarea simptomelor, dar chiar renvisia pe termen lung. Tratamentul de obicei constă în administrarea de medicamente sau tratament chirurgical. Dacă boala Crohn pe care o aveţi este asimptomatică sau în remisie, tratamentul poate fi inutil.

Tratament medicamentos 
Medicamentele pe care le puteţi primi depind de tipul şi gravitate semnelor şi simptomelor pe care le aveţi. Dacă acestea constau mai ales în scaune relegate frecvente în fiecare zi, doctorul vă poate prescrie medicamente antidiareice sau un preparat pentru volumizarea scaunului care conţine fibre vegetale. Dacă boala pe care o aveţi este mai activă, doctorul dumneavoastră poate lua în considerare medicamentele antiinflamatorii cum sunt sulfasalazina (Azulfidine). Sulfasalazina a fost prescrisă timp de aproape 60 de ani pentru a trata boala Crohn şi colita ulcerativă. Este adeseori eficientă, dar poate avea mai multe efecte secundare cum sunt reducerea apetitului, greaţa, voma, rashul cutanat şi durerile de cap.
 Dacă sulfasalazina nu este eficientă sau nu o toleraţi bine, medicamente mai noi, care acţionează în mod asemănător, cum sunt mesalamina (Asacol, Rowaza) sau olsalazina (Dipentum) pot fi utilizare. Ambele determină mai puţine efecte secundare. Mesalamina este de asemenea disponibilă sub formă de supozitoare şi sub formă de clisme, ambele forme fiind utile când boala este limitată la nivelul părţii inferioare a colonului sau la nivelul rectului.
 Corticosteroizii, un alt tip de medicaţie antiinflamatorie, sunt prescrişi mai ales pentru formele de boală moderat-severe care nu răspund ia alte tratamente, Corticosteroizii sunt adeseori eficienţi, dar pot produce multe efecte secundare cum sunt umflarea feţei, acnee, pilozitate facială excesivă, transpiraţii nocturne, insomnie, iritabilitate, hiperactivitate. Efecte secundare mai grave sunt hipertensiunea arterială, diabetul, osteoporoza, cataracta şi scăderea rezistenţei la infecţii.
 Unii dintre cei mai frecvent utilizaţi corticosteroizi sunt prednisonul (Deltasone, Sterapred), metilprednisolonul (Medrol) şi hidrocortizolul (Cortef, Hydrocortone). Medicamente mai noi şi care acţionează mai lent, cum este budesonida (Entocort) se dovedesc a fi mai sigure şi mai eficiente pentru formele uşoare-moderate de boală Crohn care afectează intestinul subţire. Corticosteroizii sunt administraţi cel mai frecvent pe cale orală, deşi ei pot fi administraţi şi pe cale rectală sub formă de supozitoare, clisme sau spume.
 Cercetătorii studiază preparate noi cu corticosteroizi şi alte medicamente care au mai puţine efecte secundare şi activitate antiinflamatorie mai puternică.
 Unii medici recomandă o cură de terapie imunosupresivă. Medicamentele imunosupresoare au ca ţintă sistemul imun, care poate determina sau poate contribui la producerea inflamaţiei. Medicamente cum sunt azatioprina (Imuran) sau 6-Mercaptopurina (6-MP) sunt cele mai frecvent utilizate imunosupresoare. Totuşi, pot fi necesare până la 3 luni de tratament până când aceste medicamente să înceapă să devină eficiente. Infliximabul (Ramicade), un imunosupresor produs recent este făcut pentru a neutraliza o proteină naturală denumita factorul de necroză tumorală, care produce inflamaţia. Metotrexatul (Rheumatrex) şi ciclosporina (Neoral, Sandimmune) sunt uneori recomandate pentru indivizii care nu răspund cum trebuie Ia alte tratamente, dar utilizarea pe termen lung a acestoT medicamente poate avea efecte secundare semnificative.
 Antibioticele cum este metronidazolul (Flagyl) pot fi de asemenea eficace, mai ales în caz de fistule sau abcese în regiunea anală. De obicei, aceste medicamente trebuie luate un timp nedeterminat, nu doar pentru a vindeca fistulele sau abcesele dar şi pentru a preveni recurenţele. Ocazional, metronidazolul este utilizat pentru boala Crohn a colonului. Metronidazolul poate produce amorţeală sau furnicături la nivelul degetelor de la mâini şi de la picioare dacă este utilizat mai multe luni la rând. Dacă acest lucrul se întâmplă, discutaţi cu doctorul. O alternativă la metronidazol este ciprofloxacinul (Cipio), care produce din ce în ce mai puţine efecte secundare şi care devine din ce în ce mai popular.

Tratament chirurgical 
Aproximativ 70% dintre oamenii cu boală Crohn necesită cel puţin o operaţie la un moment dat. Intervenţiile sunt de obicei efectuate pentru complicaţii ale bolii, cum sunt sângerarea continuă, obstrucţia, abcesele sau perforaţia intestinală.
 Tratamentul chirurgical constă de obicei în îndepărtarea segmentului intestinal afectat şi unirea celor două capete ale intestinului sănătos restant.
 Uneori segmentul obstruat poate fi ocolit în loc să fie îndepărtat. Chirurgul dumneavoastră poate de asemenea să închidă fistulele sau să îndepărteze ţesutul cicatricial care s-a format şi care blochează sau îngustează lumenul intestinal. Totuşi, tratamentul chirurgical de cele mai multe ori nu aduce vindecarea şi boala Crohn poate sâ reapară la alt nivel al tractului dumneavoastră intestinal.
 în unele cazuri, poate fi efectuată o ileostomie. în cazul acestei operaţii, întregul colon, rectul şi anusul pot fi îndepărtate. Ultima porţiune a intestinului subţireeste adusă Ia suprafaţă printr-o deschidere {stomă) la nivelul peretelui abdominal, pentru a evacua materiile fecale. Un săculeţ de plastic în care sunt evacuate fecalele este ataşat la piele în jurul stomei.

  Semnele şi simptomele colitei ulcerative 

• Diaree sangvinolentă care poate conţine mucus
 • Durere abdominală
 • Scaune imperioase şi dureroase
 • Febră
 • Pierdere ponderala
 • Dureri articulare
 • Leziuni cutanate
 Spre deosebire de boala Crohn, care poate afecta orice porţiune a tractului intestinal, colita ulcerativă este localizată doar la nivelul colonului. Ca şi in cazul bolii Crohn, cauza colitei ulcerative este necunoscută.
 Colita ulcerarivă este o boală cronică în care o reacţie inflamatorie caracterizata prin mici ulceraţii şi abcese de dimensiuni reduse se produce la nivelul stratului intern al colonului. Afecţiunea implică aproape întotdeauna rectul şi se poate extinde la întreg colonul, întinderea colonului afectat variază de la o persoană la alta. Dacă inflamaţia este limitată la nivelul rectului, poate fi utilizat termenul de proctită ulcerativă.
 Deşi colita ulcerativă poate să apară oricând în timpul vieţii, apare cel mai frecvent între 15 şi 35 de ani. Se poate produce la persoanele de toate rasele şi etniile, dar se pare că riscul este mai mare pentru albi. De asemenea, colita ulcerativă prezintă agregare familială.

Diagnostic 
Colita ukerativă este adeseori depistată în timpul unei proceduri denumita colonoscopie, în timpul căreia urt tub subţire şi flexibil, de care este ataşată o cameră de luat vederi, este introdus în colon. Dacă ţesuturile sunt inflamate, pereţii intestinali vor sângera chiar şi la atingeri uşoare cu colonoscopul. O mostră tisulară poate fi prelevată de la nivelul ariei bolnave pentru analize (biopsie). O procedură similară, denumită sigmoidoscopie flexibila, poate fi efectuată în locul colonoscopiei. Aceasta examinează doar partea terminală a colonului. Analizele sangvine sau radiografiile pot fi de asemenea efectuate.

 Cât de gravă este colita ulcerativă? 

Uneori, colita ulcerativă poate să nu prezinte semne şi simptome. Alteori, se poate produce inflamaţia colonului, determinând diaree apoasă. Astfel de puseuri pot alterna cu perioade de remisie.
 La aproximativ 15% dintre oamenii cu colită ulcerativă, boala afectează întregul colon şi poate produce diaree sangvinolentâ gravă, febră şi durere abdominala. Semnele şi simptomete, care se înrăutăţesc progresiv, pot chiar constitui o urgenţă medicală datorită riscului de dilataţie a colonului (megacolon toxic) şi de perforaţie a colonului puternic inflamat.
 Cohta ulcerativă poate produce semne şi simptome diverse în alte părţi ale corpului. Acestea pot consta în dureri sau inflamaţie la nivelul articulaţiilor mari, cel mai adesea genunchii, gleznele şi încheieturile mâinilor. Anomaliile cutanate care pot să apară în colita ulcerativă sunt ulceraţiile tegumentare cronice (pyoderma gangTenosum) şi proeminenţe roşii şi sensibile care se transformă în zone întunecate care arată precum vânătâiîe (erythema nodosum). Se pot produce de asemenea inflamaţii oculare acute. Rareori, boala poate afecta curgerea bilei la nivelul ficatului, o afecţiune denumită colangitâ sclerozantâ primară.
 La persoanele care au avut boala timp de cel puţin 8-10 ani şi la care mai mult de jumătate din colon este afectat, este crescut şi riscul pentru cancer de colon. în cazul persoanelor care au afectări mai puţin întinse, riscul pentru cancerul de colon este mai mic şi nesemnificativ în primii 15-20 de ani de la debutul colitei. Riscul de cancer de colon creşte cu timpul. Totuşi, cancerul se poate dezvolta chiar dacă semnele şi simptomele sunt minime.
 Medicul poate sugera examinarea periodică a colonului, cu prelevarea de biopsii din ţesutul colonie pentru a identifica modificările sugestive pentru cancer. în cazul în care astfel de modificări sunt identificate, o opţiune este îndepărtarea colonului pentru a preveni cancerul.

Tratament
 Scopul tratamentului este să controleze procesul inflamator, să amelioreze semnele şi simptomele, şi să prevină complicaţiile.

Tratamentul medicamentos 
Principalele medicamente utilizate în tratamentul colitei ulcerative sunt agenţii antiinflamatori, Sulfasalazina (Azulfadine) este de obicei folosită în caz de acutizări minore ale bolii şi pentru menţinerea remisiitor. Mesalamina (Asacol, Rowasa), Olsalazina (Dipentum) şi valsalazida (Colazal) sunt derivaţi de sulfasalazina şi conţin ingredientul activ 5-ASA. Aceste medicamente pot fi utilizate dacă nu puteţi tolera sulfasalazina sau aceasta este ineficientă. Mesalamina este disponibilă şi sub formă de supozitoare sau clisme.
 Corticosteroizii sunt de obicei rezervaţi pentru cei cu semne şi simptome mai severe, deoarece aceste medicamente pot provoca mai multe efecte secundare cum sunt umflarea feţei, acnee, pilozitatea facială excesivă, transpiraţii nocturne, insomnie, iritabilitate şi hiperactivitate. Efecte secundare mai grave, mai ales în cazul în care medicamentele sunt utilizate pe termen lung, sunt hipertensiunea arterială, diabetul, osteoporoza, cataracta şi o susceptibilitate crescută la infecţii. Dacă procesul inflamator este localizat la nivelul rectului, o clismă cu corticosteroizi poate fi utilă pentru suprimarea inflamaţiei şi atenuarea semnelor şi simptomeior.
 Terapia imunosupresivă poate fi de ajutor în cazul formelor severe de boală. Ciclosporina {Neoral, Sandimmune), un agent imunosupresor puternic, s-a dovedit promiţătoare pentru tratamentul unor cazuri selectate de colită ulcerativă severă. Ciclosporina poate avea totuşi efecte secundare semnificative, cum sunt hipertensiune arterială şi afectări ale ficatului şi rinichilor iar utilizarea ei necesită supraveghere atentă din partea medicului.

 Tratamentul chirurgical 
 Aproximativ 25 - 40% dintre persoanele cu colită ulcerativă necesită tratament chirurgical la un moment dat. Tratamentul chirurgical este adeseori necesar atunci când boala nu răspunde la tratamentul medicamentos sau determină apariţia complicaţiilor severe.
 Tendinţa actuală este aplicarea tratamentului chirurgical precoce în cursul bolii, atunci când există semne că inflamaţia nu răspunde la tratamentul medicamentos, în loc de a aştepta până când individul devine slăbit. Riscul de cancer poate fi şi el o indicaţie pentru tratamentul chirurgical. După aproximativ 10 ani, riscul de cancer de colon creşte, mai ales când colita afectează cea mai mare parte a colonului sau tot colonul.
 Operaţia cel mai frecvent efectuată este excizia completă a colonului şi a rectului, cu anastomoză ileo-anală. Spre deosebire de alte tehnici chirurgicale, anastomoză ileo-anală nu este atât de mutilantă deoarece aceasta permite ajungerea materiilor fecale la nivelul anusului şi este de obicei bine tolerată.

 Nutriţia 
Nu a fost identificat nici un aliment care să înrăutăţească sau sâ amelioreze colita ulcerativă, deşi este cel mai bine să evitaţi alimentele care agravează semnele şi simptomele bolii.