tag:blogger.com,1999:blog-12882671838770520772023-11-16T19:16:41.985+02:00Ghid de sanatate pentru intreaga familieAcest ghid conţine informaţii despre afecţiuni şi tulburări,
alături de importante sfaturi despre îngrijirile profilactice în scopul menţinerii unei stări bune de sănătate. Unknownnoreply@blogger.comBlogger114125tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-39321815531350195672018-05-26T09:47:00.004+03:002018-07-14T22:16:39.846+03:00Ciroza hepatica<b>Semne şi simptome</b><br />
• Câteodată nici unul<br />
• Pierderea apetitului<br />
• Pierderea în greutate<br />
• Oboseala şi slăbiciune<br />
• îngălbenirea pielii şi a ochilor<br />
• Distensie abdominală<br />
Ciroza se caracterizează prin afectarea ireversibilă şt progresivă a ficatului, frecvent datorată abuzului de alcool, infecţiilor, toxinelor sau altor boli. Afectarea cauzează cicatrizare în interiorul organului, împiedicându-l să funcţioneze normal.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizHNBnh0K03Nk8Y-xS5owHprIoc8_Ifqa0-w5nvLTg_fDZvXGtm7Mx-aanZc-dnHmvWF3ge3NvRByEOeKecRtGWEVWYsQb10Hrlkidfu4sHVdexw0fu3R9FQTDJYdLrrmLtlooAP0IXj5i/s1600/ciroza.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" border="0" data-original-height="320" data-original-width="450" height="283" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEizHNBnh0K03Nk8Y-xS5owHprIoc8_Ifqa0-w5nvLTg_fDZvXGtm7Mx-aanZc-dnHmvWF3ge3NvRByEOeKecRtGWEVWYsQb10Hrlkidfu4sHVdexw0fu3R9FQTDJYdLrrmLtlooAP0IXj5i/s400/ciroza.jpg" title="Ciroza" width="400" /></a></div>
<br />
<b>Cauze</b><br />
Ciroza poate rezulta din variate motive.<br />
<br />
<i>Abuzul de alcool </i><br />
<i></i>In SUA, ciroza alcoolică este cel mai frecvent tip de ciroză. De obicei apare după mulţi ani de consum excesiv şi se produce la mai mult de 15% dintre alcoolici. Tipic, oamenii care fac ciroză datorită abuzului de alcool au consumat 0,5 1 sau mai mult de băutură sau câţiva litri de vin zilnic timp de cel puţin 10 ani.
Femeile pot fi mai susceptibile la afectare hepatică faţă de bărbaţi. Totuşi, 100 ml whiskey de 45 consumaţi zilnic timp de câţiva ani pot duce la apariţia cirozei, indicând faptul că mai există şi alţi factori care joacă un rol însemnat.<br />
<br />
<i>Hepatita cronică virală<i></i></i><br />
Inflamaţia cronică determinată de hepatita B sau C poate cauza ciroză. Virusurile care produc hepatită produc inflamaţie în celulele hepatice, alterându-Ie sau distrugându-le. încercarea de vindecare a organismului determină cicatrice şi ciroza.<br />
<br />
<i>Boli ereditare </i><br />
Bolile ereditare care pot cauza ciroză includ hemocromatoza, boala Wilson şi deficitul de alfalantitripsină.<br />
<br />
<i>Blocajul inflamator al duetului biliar </i><br />
Ciroza biliară este caracterizată prin inflamaţie cronică şi cicatrizarea duetului biliar hepatic.
Duetul biliar şi ţesutul înconjurător hepatic sunt distruse progresiv şi cicatrizarea (ciroza) apare.<br />
<br />
<b>Diagnostic </b><br />
<b></b>Semnele vizibile ale cirozei - îngălbenirea tegumentelor şi a ochilor (icter), distensia abdomenului şi scăderea în greutate nu sunt întotdeauna prezente, dar chiar şi fără aceste semne de recunoaştere, medicul poate depista afectarea hepatică în timpul unui examen medical de rutină.<br />
Prin examinarea abdomenului el poate să determine dacă ficatul este mărit şi ferm, semne că puteţi suferi de o boală hepatică. Pe măsură ce ciroza progresează, ficatul se poate totuşi micşora.
Când acest lucru se produce, fluxul sangvin poate fi micşorat, producându-se splenomegalia.
Analizele sangvine anormale sunt primul semn al injuriei hepatice.<br />
Pentru a determina progresia bolii, doctorul va dori să vă evalueze ficatul cu ajutorul unei ecografiî, al unei tomografii computerizate sau al unei rezonante magnetice nucleare. Un diagnostic definitiv de ciroză necesită o mostră de ţesut hepatic (biopsie) pentru examinarea microscopică. Aceasta poate arăta progresia ji cauza posibilă a afectării hepatice.<br />
<br />
<b>Cât de gravă este ciroza? </b><br />
Nu există tratament pentru ciroză datorită faptului că aceasta produce alterarea ireversibilă a ficatului. Vestea buna este că uneori ea progresează lent. în SUA ciroza produce aproximativ 25 000 de decese anual. Persoanele cu ciroză au risc crescut pentru a face un tip anume de cancer hepatic (carcmomul hepatocelular).<br />
Ciroza poate duce la câteva complicaţii serioase.<br />
<br />
<i>Hipertensiunea portală </i><br />
Hemoragia internă şi ascita obstruează fluxul sangvin Ia nivel hepatic. Creşterea presiunii în sistemul port determină mărirea splinei şi apariţia unor vene dilatate (varice) la nivel esofagian şi gastric, Săngerarea se poate produce prin ruptura varicelor esofagiene sau gastrice, o complicaţie care apare la 2/3 din persoanele cu ciroză. Această complicaţie poate fi o urgenţă ameninţătoare de viaţă, care necesită tratament imediat.<br />
Ascita este o acumularea în exces de lichid în cavitatea abdominale datorită hipertensiunii portale şi nivelurilor serice reduse de albumină {o proteină) rezultate în urma alterării funcţionale a ficatului. Tratamentul constă în restricţia aportului de sare în dietă şi utilizarea unui diuretic pentru eliminarea excesului de apă şi sare,
Extragerea repetată de lichid (paracenteza) şi infuziile intravenoase cu albumină pot fi benefice în anumite cazuri.<br />
<i><br /></i>
<i>Peritonita bacteriană spontanii </i><br />
Această situaţie apare arunci când lichidul de ascita se infectează.
Poate să apară durere abdominală însoţită de subfebrâ. Se tratează cu antibiotice.<br />
<br />
<i>Encefalopatia hepatică </i><br />
<i></i>Când ficatul este afectat, acesta nu mai poate filtra elementele toxice din sânge, rezultând o concentraţie crescută de amoniac şi alţi metaboliţi. Encefalopatia hepatică afectează funcţia creierului, determinând confuzie mentală, tremurături, somnolenţă, putând merge până la comă.<br />
<br />
<b>Tratament </b><br />
Scopul principal al tratamentului este tratarea şi prevenirea complicaţiilor. Măsurile de autoîrtgrijire şi tratamentul medicamentos pot ajuta la scăderea afectării ulterioare a ficatului, Dacă apare insuficienţa hepatică, transplantul hepatic poate fi o opţiune.<br />
<br />
<i>Autotngrijire </i><br />
Deşi afectarea produsă de ciroză este ireversibilă, puteţi face anumite lucruri pentru a reduce afectarea suplimentară a ficatului.<br />
• Nu mai consumaţi alcool - unele dintre substanţele chimice conţinute în băuturile alcoolice sunt toxice pentru ficatul dumneavoastră .<br />
• Limitaţi-vă administrarea de medicamente - ficatul dumneavoastră afectat nu poate detoxifja şi elimina medicamentele care sunt epurate în mod normal din organismul dumneavoastră pe cale hepatică;
discutaţi cu medicul dumneavoastră despre toate medicamentele pe care le luaţi, inclusiv despre cele care se eliberează fără
reţetă; nu combinaţi antalgicele cu alcoolul pentru că acestea pot fi extrem de dăunătoare pentru ficatul dumneavoastră<br />
• Luaţi măsuri pentru a preveni îmbolnăvirile - când ficatul dumneavoastră este afectat, organismul este incapabil să lupte cu infecţiile aşa cum se întâmplă la oamenii normali; evitaţi oamenii bolnavi şi vaccinaţi-vă împotriva hepatitei A şi B, gripei şi pneumoniei pneumococice.<br />
• Mâncaţi multe fructe ţi legume proaspete, şi grâu integral - aceste alimente sunt bogate în nutrienţi, inclusiv în vitaminele A, C şi E, Ciroza tinde să ducă la depleţia acestor vitamine importante. Doctorul vă poate administra suplimentar vitaminele A, D, K care pot lipsi din organismul dumneavoastră.<br />
• Restricţionaţi aportul de sare - reducerea aportului de sare poate reduce acumulările lichidiene.<br />
• Monitorizaţi proteinele din dictă - dacă ciroza dumneavoastră este avansată, excesul de proteine poate conduce Ia complicaţii de tipul encefalopatiei hepatice<br />
<br />
<b>Tratament medicamentos </b><br />
Pentru a preveni ruptura varicelor gastrice şi esofagiene şi săngerarea lor, medicul poate recomanda medicamente pentru a reduce presiunea de la nivelul varicelor. Alte opţiuni includ o procedură care împiedică sângele să ajungă în varice sau proceduri pentru a distruge varicele.<br />
Diureticele ajută ta reducerea acumulării în exces a lichidului abdominal. Pentru a scădea retenţia de lichide, evitaţi sarea.
Câteodată, lichidul abdominal poate fi infectat, determinând durere şi febră. Dacă acest lucru se întâmplă, medicul poate introduce un tub subţire şi lung în abdomenul dumneavoastră pentru a extrage o mostră de lichid în scopul identificării microorganismului infectant prin culturi şi a administra antibioticul cel mai bun.<br />
Colestiramina (Questran) şi rifampinul (Rifadin, Rîmactane) sunt frecvent prescrise pentru a reduce mâncărimea cauzată de metaboliţii din sânge.<br />
Lactuloza (Cholac, Duphalac) vă poate ajuta să scâdeţi nivelul amoniacului sangvin. Medicul vă poate recomanda un antibiotic pentru a reduce numărul bacteriilor intestinale care produc amoniac.<br />
<br />
<i>Transplantul hepatic</i><br />
Transplantul hepatic este în general luat în discuţie când boala a avansat până la un punct dincolo de care ficatul nu mai poate funcţiona. Rata de succes a transplantului hepatic este în continuă îmbunătăţire şi mai mult de 90% din persoanele care primesc un ficat pentru transplant sunt în viaţă după un an.
Problema este atunci când ciroza este provocată de un virus hepatitic, deoarece există şanse ca boala să reapară şi pe ficatul nou.
<br />
Foto:stopalcolife.ruUnknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-24087200409440494102018-05-25T19:54:00.001+03:002018-05-25T19:56:18.117+03:00Hemocromatoza - Simptome, diagnostic si tratament<b>Semne şi simptome </b><br />
• Oboseală<br />
• Dureri articulare<br />
• Impotenţă sau pierderea apetitului sexual<br />
• Creşterea pigmentării pielii (bronzarea)<br />
• Sete accentuată şi urinări frecvente<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7OBf-XVyFst_pEIrzTuL2qYQmLW2a0Yz_OltlX0kFGz_4aabAeMZPxEME8YJU78a5-R_bw9naEvZvhysV7sbaLEZSnYK4h6pJ0_Z9m5IZ-koUJPJBZ-lqpVXaYTc7JF8GkvT3jFDnOU5F/s1600/Hemocromatoza.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" border="0" data-original-height="181" data-original-width="279" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj7OBf-XVyFst_pEIrzTuL2qYQmLW2a0Yz_OltlX0kFGz_4aabAeMZPxEME8YJU78a5-R_bw9naEvZvhysV7sbaLEZSnYK4h6pJ0_Z9m5IZ-koUJPJBZ-lqpVXaYTc7JF8GkvT3jFDnOU5F/s1600/Hemocromatoza.jpg" title="Hemocromatoza -exces de fier" /></a></div>
<br />
<br />
Hemocromatoza se datorează unei anomalii genetice care face ca intestinele să absoarbă prea mult fier, ducând la un exces de fier. Excesul de fier intră în curentul sangvin şi se depozitează în anumite organe, iniţial în ficat.<br />
In cazuri rare, excesul de fier se datorează transfuziilor repetate de sânge sau aportului în exces de fier în dietă, dar de departe cea mai frecventă cauză a bolii este o genă alterată descoperită îrt 1996, denumită gena HFE. Nu se cunoaşte exact modul în care gena determină apariţia excesului de fier. Cercetătorii consideră că gena codifică o proteină anormală care determină absorbţia excesivă la nivel intestinal a unei cantităţi crescute de fier.<br />
Se estimează ca aproximativ 1 din 10 americani, mai ales descendenţii unor locuitori din Europa de Nord, poartă o genă HFE. Persoanele cu o singură copie a genei anormale nu au de obicei probleme. Hemocromatoza tinde să se dezvolte la indivizii cu două copii anormale ale genei, moştenite câte una de la fiecare părinte.<br />
<br />
<b>Diagnostic </b><br />
Un test sangvin, denumit testul saturaţiei transferinei, este primul pas în diagnosticul hemocromatozei. Dacă testul arată că aveţi prea mult fier în sânge, doctorul poate cere teste sangvine adiţionale pentru a evalua cantitatea de fier şi starea ficatului dumneavoastră. Un test genetic poate fi făcut pentru a vedea dacă sunteţi purtător a două copii anormale ale genei HFE. Pentru a determina stadiul bolii dumneavoastră, doctorul poate recomanda o biopsie hepatică.<br />
Unii doctori recomandă ca toţi adulţii să îşi facă un test de saturaţie a tJansferineî măcar o dată în viaţă, preferabil în perioada de adult tânăr, pentru a verifica dacă există exces de fier.<br />
<h3>
<br /><b>Cât de gravă este hemocromatoza? </b></h3>
Netratată, hemocromatoza poate duce la afectarea unor organe, cu apariţia cirozei şi diabetului.
Vestea bună este că hemocromatoza este uşor de tratat. Dacă este diagnosticată precoce, leziunile permanente pot fi de obicei prevenite.<br />
<br />
<b>Tratament </b><br />
Cel mai obişnuit tratament este îndepărtarea excesului de fier din sânge piin scoaterea a aproximativ 0,5 litri de sânge, o procedură denumită flebotomie, o dată pe săptămână. Sângele este scos în acelaşi fel ca în cazul donatorilor de sânge. Câteodată, acest tratament poate fi necesar timp de 1-2 ani, până când nivelurile de fier scad la valori normale. După atingerea nivelurilor normale de fier, majoritatea pacienţilor au nevoie de extragerea de sânge de 4-8 ori pe an pentru a împiedica fierul să se depoziteze.<br />
Dacă boala v-a afectat ficatul sau alte organe, veţi avea de asemenea nevoie de tratament pentru a preveni alterarea suplimentară a organelor respective.
Acest tratament poate fi medicamentos sau chirurgical.<br />
Nu este necesar să înlăturaţi total fierul din dietă, dar trebuie evitat consumul zilnic în exces faţă de cantitatea normală recomandată {18 mg pe zi).
Produsele bogate în fier sunt suplimentele de fier şi unele multivitamine. Mai mult, va trebui să limitaţi consumul în exces de vitamina C. Vitamina C facilitează absorbţia fierului. In plus, evitaţi alcoolul deoarece vă poate agrava boala hepatică.
Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-28754223775621769532018-05-24T20:06:00.000+03:002018-05-24T20:08:26.839+03:00Hepatitele: A, B, C, D, E si hepatita autoimună<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHJJ6dTK2OPYJXPh0pGkLqfD5osARzRTM_k_gYvBjSs60BmW5boAAJ0oEvEplXmtO6sMPLa7PnkI-_-CwZb0-rCBhRqOKZmksiLsgezyuHddcuEGMAGgRjPLqjxkM29G2oLsqtAqQltdod/s1600/hepatita.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Ochi galbui din cauza hepatitei" border="0" data-original-height="129" data-original-width="389" height="132" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjHJJ6dTK2OPYJXPh0pGkLqfD5osARzRTM_k_gYvBjSs60BmW5boAAJ0oEvEplXmtO6sMPLa7PnkI-_-CwZb0-rCBhRqOKZmksiLsgezyuHddcuEGMAGgRjPLqjxkM29G2oLsqtAqQltdod/s400/hepatita.jpg" title="Hepatita" width="400" /></a></div>
<b><br /></b>
<b>Semne şi simptome</b><br />
• Oboseală<br />
• Scăderea apetitului<br />
• Greaţă şi ocazional vărsături<br />
• Icter<br />
• Stare subfebrilă<br />
• Disconfort la nivelul abdomnului mijlociu<br />
Cea mai frecventă boală care
afectează ficatul este hepatita
(inflamaţia ficatului). Aceasta
poate lua diferite forme.<br />
<br />
<b> Hepatita indusă de alcool sau
medicamente </b><br />
Hepatita indusă de alcool sau de
medicamente este cea mai
frecventă formă a acestei boli,
apărând la persoanele care
consumă excesiv alcool sau care
iau anumite medicamente.<br />
<br />
<h4>
<span style="font-size: large;">Hepatita acută
versus hepatita
cronică </span></h4>
Semnele şi simptomele hepatitei
pot dura o perioadă scurtă de
timp şi apoi pot dispărea
(hepatita acută) sau pot persista
indefinit (hepatita cronică).<br />
<br />
<h3>
Hepatita acută </h3>
Hepatita acută în general afectează puţin sau pentru o
perioadă scurtă ficatul. Poate
debuta brusc sau treptat, dar de
obicei se remite în 6 luni sau mai
puţin. Pe măsură ce apărarea
organismului învinge virusul,
inflamaţia ficatului şi semnele şi
simptomele asociate se reduc
treptat şi apoi dispar. Hepatita A
şi hepatita E sunt forme acute.
Hepatita B este de asemenea
acută, dar în unele cazuri inflamaţia poate deveni cronică.
Copiii născuţi cu hepatită B au de
obicei o formă cronică de boală.<br />
<br />
<h3>
Hepatita cronică</h3>
In hepatita cronică ficatul
rămâne inflamat chiar dacă
dumneavoastră nu aveţi semne
şi simptome. Unii oameni au
hepatită de mai mult de 20 de
ani fără să ştie acest lucru. în
alte cazuri, inflamaţia poate
cauza treptat formarea de ţesut
cicatricial la nivelul ficatului
(ciroză) şi poate duce la
insuficienţă hepatică. Persoanele cu hepatită cronică au risc
crescut de cancer hepatic.<br />
Steatohepatita nealcoolică
este o cauză frecventă de hepatită cronică. Hepatita C poate
debuta ca o infecţie acută, dar
frecvent se cronicizează.
Hepatita cronică poate să
urmeze căi diferite. Poate
progresa foarte încet, cu afectare
limitată sau poate avansa rapid,
determinând afectare hepatică
extensivă.<br />
Inflamaţia debutează datorită
toxinelor chimice pe care organismul le produce în momentul în
care descompune alcoolul sau
medicamentele. Cu timpul, aceste
toxine pot afecta ficatul (celulele
hepatice) şi pot interfera cu capacitatea ficatului de a-şi îndeplini
funcţia.<br />
Aproximativ 10-35% dintre
consumatorii cronici de alcool fac
hepatită, care se poate manifesta
prin febră înaltă, ficat mărit şi
dureros. Recuperarea este frecvent
lentă, chiar şi după abstinenţa
completă fara alcool.<br />
Medicamentele care cel mai
frecvent determină apariţia
hepatitei sunt antalgicele care se
pot procura fără reţetă, mai ales
dacă acestea sunt luate frecvent
sau sunt luate împreună cu alcool.
Antalgicele eliberate fără reţetă
sunt acetaminofenul (Tylenol etc.)
şi antiinflamatoarele nesteroidiene
cum sunt aspirina (Bayer, Bufterin
etc), ibuprofen (Advil, Motrin
etc), naproxen (Naprosyn, Aleve
etc.) şi ketoprofenul (Orudis).<br />
Şi medicamentele prescrise cu
reţetă pot duce la apariţia de boli
hepatice, inclusiv hepatită. La
majoritatea persoanelor următoarele
medicamente nu produc nici o
problemă, dar la unii oameni cu
boli hepatice sau alte probleme de
sănătate ele pot cauza sau pot
agrava afectarea hepatică:<br />
• îzoniazida - folosită în tratamentul tuberculozei;<br />
• acidul valproic - un medicament anticonvulsivant;<br />
• metotrexatul - medicament
anticanceros, utilizat şi în
tratamentul psoriazisului şi al
poliartritei reumatoide;<br />
• familia slatinelor - medicamente care scad colesterolul şi
care includ atorvastatin (Lipitor),
lovastatin (Mevacor), pravastatin (Pravachol) şi simvastatin
(Zocor);<br />
• unele medicamente pentru
reducerea tensiunii arteriale,
cum sunt blocantele canalelor
de calciu şi inhibitorii enzimei
de conversie a angiotensinei;<br />
• unele antibiotice;<br />
• unele medicamente antidiabetice.<br />
Dacă aveţi oricare dintre
semnele şi simptomele de mai sus
sau investigaţii de laborator care
sugerează hepatita, medicul va
dori să ştie dacă aţi luat vreun
medicament, inclusiv medicamente care nu necesită reţetă, în
timpul ultimelor luni.<br />
<br />
<h3>
<span style="font-size: large;">Hepatita A </span></h3>
<br />
Hepatita A este produsă de un
virus contractat de obicei în
timpul unei excursii internaţionale. Această boală infecţioasă
este transmisă mai ales prin
alimente contaminate sau prin
apă. Virusul poate fi prezent în
materiile fecale ale dumneavoastră, în sânge sau in bilă cu
2-3 săptămâni ca semnele şi
simptomele să apară. Virusul
dispare odată cu îngălbenirea
pielii şi a ochilor (icter) sau la 2-3
săptămâni după aceasta.<br />
Marea majoritate a persoanelor
cu hepatită A îşi revin complet.
Ficatul este de cele mai multe ori
complet refăcut în 1-2 luni. în
unele cazuri, mai ales la bătrâni,
hepatita A poate produce semne şi
simptome grave, necesitând tratament medicamentos şi spitalizare.
în cazuri rare poate fi fatală.
<br />
<br />
<h3>
<span style="font-size: large;">Hepatita B</span></h3>
Hepatita B este o formă mai gravă
de infecţie virală hepatică.
Aproape un milion de oameni din
SUA au infecţie cu hepatită B. în
lume, aproximativ 350 de
milioane de oameni au această
formă de hepatită, majoritatea
fiind bărbaţi.<br />
Semnele şi simptomele sunt în
mare la fel cu acelea din hepatita
A, dar această boală poate fi mai
severă şi de durată mai mare. Ca
rezultat, există o probabilitate mai
mare de afectare hepatică. Până la
10% din persoanele cu hepatita B
dezvoltă până la urmă hepatită
cronică.<br />
Hepatita B este foarte contagioasă.
Virusul se găseşte în sânge, spermă,
lichid vagirtal şi salivă şi poate trăi
7-10 zile în afara organismului, Este
frecvent transmis prin contact
sexual, ace şi seringi contaminate şi
prin produsele de sânge. Persoanele cu risc crescut pentru această
boală sunt consumatorii de
droguri, cei care practică sexul
neprotejat şi lucrătorii din spitale,
care sunt expuşi la sânge şi produse
din sânge.<br />
Unii oameni (purtători) infectaţi
cu virus nu prezintă vreun semn
sau simptom al bolii, dar sunt
totuşi capabili să transmită virusul.
Aproximativ 90% dintre persoanele
cu hepatită B necomplicată îşi
revin după 4-5 luni.<br />
<br />
<h3>
<span style="font-size: large;">Hepatita C </span></h3>
Hepatita C este cea mai frecventă
cauză de hepatită virală în SUA,
afectând peste 3 milioane de
oameni. Produce semne şi
simptome similare celor întâlnite
în hepatitele A şi B, exceptând
faptul că sunt mai puţin severe şi
nu includ icterul. De fapt, majoritatea persoanelor cu hepatită
acută C nu au semne şi simptome,
ci numai o oboseală uşoară.
Frecvent, rezultatele anormale ale
unor teste hepatice de rutină
alertează doctorul de posibilitatea
unei hepatite C.<br />
Hepatita C se transmite prin
sânge şi preparate din sânge şi
prin ace contaminate. Consumatorii de droguri intravenoase
sau intranazale care îşi folosesc în
comun obiectele personale reprezintă aproximativ 60% dintre noii
infectaţi. Persoanele care au primit
transfuzii de sânge înainte de
1992, când băncile de sânge au
început cercetarea sângelui pentru
depistarea virusului C au de asemenea risc crescut de hepatită C.
Virusul poate fi acum depistat cu
un simplu test de sânge.<br />
Frecvent, hepatita C poate duce
la o boală hepatică cronică cum
este ciroza, o cicatrice a ficatului
ireversibilă şi potenţial fatală, cancer de ficat şi insuficienţă
hepatică. Hepatita C conduce
alături de alcoolism printre
cauzele principale de boală
hepatică şi este motivul principal
de transplant hepatic în SUA.<br />
<br />
<h3>
<span style="font-size: large;">Hepatita D </span></h3>
Pentru a contracta acest virus
trebuie să aveţi deja hepatită B,
Virusul D supravieţuieşte şi se
replică ataşându-se de virusul
hepatitei B. Hepatita D nu este
frecventă în SUA decât printre
consumatorii de droguri.<br />
<br />
<h3>
<span style="font-size: large;"> Hepatita E </span></h3>
Virusul E, un virus cu transmitere
alimentară, asemănător cu virusul
hepatitic A, este răspândit în Asia
şi în America de Sud. Majoritatea
cazurilor de hepatită E, raportate
în SUA, sunt înregistrate la cei
care călătoresc către zonele în care
virusul este frecvent.<br />
<br />
<h3>
<span style="font-size: large;">Hepatita autoimună </span></h3>
Hepatita autoimună este considerată a fi rezultatul unor factori
care activează sistemul imun,
făeându-1 să atace celulele hepatice,
Factorii suspectaţi sunt virusul
care determină apariţia pojarului,
virusul Epstein-Barr (care produce
mononucleoză) şi hepatitele virale.
Hepatita autoimună este mai
frecventă la femei decât la bărbaţi
şi apare de cele mai multe ori între
15 şi 40 de ani.<br />
<br />
<h3>
<span style="font-size: large;"> Steatoza hepatică non-alcoolică </span></h3>
In steatoza hepatică non-alcoolică
(NASH) ficatul conţine depozite
excesive de grăsimi, asemănătoare
cu cele întâlnite în cazul hepatitei
induse de alcool, dar această
situaţie nu este asociată cu abuzul
de alcool.<br />
NASH apare cel mai frecvent la
persoanele obeze sau care suferă
de diabet, cu niveluri crescute de
colesterol sau cu probleme
tiroidiene. Poate de asemenea să
apară la persoanele care iau
steroizi sau îa cei care Sunt hrăniţi
necorespunzător. NASH determină
teste hepatice anormale şi este o
cauză frecventă de hepatită cronică.<br />
<br />
<b> Diagnostic</b><br />
Pentru a determina tipul de
hepatită de care suferiţi, medicul
vă va întrebă o serie de lucrtiri despre medicamentele pe care le
luaţi, dacă aţi călătorit în străinătate, dacă aţi suferit transfuzii
sangvine înainte de 1992 şi despre
viaţa dumneavoastră sexuală.<br />
Un examen fizic poate arăta
mărirea ficatului, care devine
indurat (mai tare) şi neregulat.
Analizele sangvine şi testele
imagistice pot ajuta la diagnosticarea afecţiunilor hepatice,
inclusiv a hepatitelor. Pentru a confirma diagnosticul,
doctorul poate preleva şi examina
o mostră de ţesut hepatic (biopsie).
Biopsia îl ajută pe doctor şi să
identifice tipul specific de hepatită
pe care îl aveţi şi Să determine
inflamaţia şi extensia oricărei
leziuni hepatice permanente.<br />
<br />
<b> Cât de gravă este hepatita? </b><br />
Aproape toţi oamenii care sunt
sănătoşi înainte de a contacta
hepatită A îşi revin după boală şi
aceasta nu se cronicizează.
Aproximativ 90% dintre indivizii
cu hepatită B îşi revin de asemenea. Hepatita C şi steatoza
hepatică non-alcoolică dau naştere
frecvent hepatitei cronice.<br />
în hepatita indusă de alcool sau
de medicamente, dacă persoane
opreşte consumul de alcool
suficient de devreme sau evită
medicamentele care produc
această boală, ficatul se poate
vindeca singur, dar recuperarea
este frecvent lungă şi necesită
abstinenţa completă de la alcool.<br />
Dacă sunteţi în vârstă sau aveţi
probleme medicale precum
diabet, insuficienţă cardiacă sau
anemie severă, recuperarea poate
dura mai mult şi riscul complicaţiilor este mai mare.<br />
<br />
<b> Tratament </b><br />
Tratamentul depinde de tipul de
hepatită de care suferiţi. Dacă
aveţi hepatită A, probabil nu veţi
avea nevoie de tratament. Totuşi,
veţi fi rugat să vă abţineţi de la
consumul de alcool cel puţin în
timpul recuperării, pentru că
alcoolul şi anumite medicamente
pot cauza o afectare în plus a
ficatului deja afectat.<br />
Spitalizarea poate fi necesară
dacă sunteţi însărcinată sau sunteţi
mai în vârstă, deshidratat sau cu
alte probleme de sănătate. în situaţii rare, când hepatita A duce
la insuficienţă hepatică, poate fi
necesar transplantul hepatic.<br />
Scopul principal al tratamentului oricărei forme de hepatită
este ameliorarea semnelor şi
simptomelor, şi prevenirea cicatrizării hepatice (ciroza). Pentru
formele virale de hepatită, un alt
deziderat este reducerea cantităţii
de virus (nivelurile virale) din
fluidele organismului.<br />
<br />
<b>Tratament medicamentos </b><br />
La persoanele cu hepatită autoimună, corticosteroizii uşurează
semnele şi simptomele (produc
remisia bolii) în aproximativ 80%
din cazuri. Steroizii reduc irtflamaţia ficatului, supresând sistemul
autoimun. Cele mai frecvent
prescrise medicamente sunt
prednisonul şi prednisolonul.
Datorită efectelor secundare
frecvente asociate corticosteroizilor, medicul va reduce treptat
doza la cea mai mică doză posibilă
care este încă eficientă. Corticosteroizii nu sunt prescrişi în
infecţiile virale, deoarece supresează sistemul imun, ceea ce îi
permite virusului să se multiplice
mai rapid.<br />
Hepatitele cronice B şi C pot fi
tratate cu interferon, o proteină
naturală care inhibă replicarea
virală. Câteodată, interferonul este
combinat cu ribavirină, un agent
antiviral oral. Deşi interferonul
poate reduce nivelurile virale,
rareori poate să elimine complet
virusul hepatitic. în aproape toate
cazurile, virusul persistă şi
necesită tratament adiţional.
Efectele secundare ca oboseala,
depresia şi scăderea numărului
celulelor sangvine fac tratamentul
cu interferon foarte dificil, mai ales
la persoanele cu istoric de depresie
importantă, hipertiroidism, număr
scăzut al celulelor sangvine sau
bob autoimune sau la cei cu abuz
de alcool sau droguri.<br />
Lamivudina, un medicament
folosit în tratamentul SIDA, poate
reduce eficient inflamaţia ficatului
şi nivelurile de virus hepatitic B,
dar cu timpul virusul poate deveni
rezistent la acest medicament.
<br />
<br />
<b>Transplantul de ficat </b><br />
Când ficatul este afectat pe
suprafeţe mari şi medicamentele
nu mai sunt de ajutor, medicul
poate lua în discuţie posibilitatea
unui transplant hepatic. Hepatita C reprezintă
motivul a 30% din cazurile de
transplant hepatic. Dacă aveţi
hepatită B sau C, virusul hepatitic
poate reveni în ficatul transplantat. Injecţiile cu imunogiobuline şi
tratamentul medicamentos pot
reduce acest risc.Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-7826289852053324892018-05-14T08:22:00.003+03:002018-11-19T04:21:35.810+02:00Biopsia hepatică: pregătire, riscuri și complicații <h3>
<span style="color: #666666;">Biopsia hepatica - procedura prin care se colecteaza o mostra de tesut de la nivelul ficatului, cu ajutorul unui ac. </span></h3>
<br />
Pentru evaluarea bolii hepatice medicul poate efectua o biopsie hepatică. Aceasta este o procedură diagnostică utilă în multe boli ale
ficatului, inclusiv ciroza, hepatita şi tumorile.<br />
Veţi fi aşezat pe spate şi vi se va face o anestezie locală. Un ac subţire va fi introdus printre sau pe sub coastele dumneavoastră în ficat,
pentru a preleva o probă mică de ţesut pentru analize de laborator.
Acest lucru este frecvent efectuat cu ghidaj ecografic. Rareori există un disconfort după procedură.<br />
Analizele de laborator ale ţesutului hepatic pot confirma prezenţa sau absenţa unei anumite bob. Biopsia hepatică poate fi folositoare în
evaluarea progresiei bolii.<br />
<span style="font-size: large;"><b><br /></b></span>
<span style="font-size: large;"><b>Examenul este dureros? </b></span><br />
Deși se termină literalmente într-o secundă, având în vedere faza pregătitoare, biopsia hepatică durează în medie 15-20 de minute.<br />
În timpul retragerii, pacientul poate prezenta durere ușoară sau senzație de presiune asupra pielii .<br />
În orice caz, datorită anesteziei locale anterioare, examenul este în general bine tolerat.<br />
<br />
<span style="font-size: large;"><b>Pregătirea pentru intervenție</b></span><br />
Biopsia hepatică este efectuată pe post, astfel încât pacientul este rugat explicit să nu mănânce și să bea în timpul celor șase ore înainte de test. Pacientul trebuie să vină cu pijamale, papuci și cu toată documentația referitoare la verificările anterioare.<br />
Cu o notificare prealabilă suficientă, pacientul trebuie să informeze medicul despre medicamentele obișnuite, precum și despre orice alergii sau afecțiuni curente. Terapia cu anticoagulante sau medicamente care interacționează cu sedative poate fi temporar suspendată în vederea examinării (de obicei pentru o săptămână). Printre medicamentele pentru care medicul poate cere sistarea lor amintim antidepresive , anticoagulante , antiagregante, medicamente pentru hipertensiune , antibiotice , medicamente antiastmatice , AINS (cum ar fi aspirina , ibuprofenul si naproxenul ) precum si unele suplimente alimentare ( usturoi , ginkgo biloba si ulei de pește ).<br />
Înainte de biopsia hepatică, pacientul poate fi supus unui mic test de sânge pentru a determina capacitatea sa coagulantă , adesea săracă la persoanele cu disfuncție hepatică severă. Pentru a evita episoadele de sângerare, în caz de necesitate, pot fi administrați factori de coagulare.<br />
După primirea tuturor informațiilor legate de tehnicile utilizate și de riscurile pe care le implică, subiectul va trebui să semneze așa-numitul consimțământ informat.<br />
Deoarece pacientul nu va părăsi patul timp de aproximativ 4 ore după terminarea biopsiei hepatice, este bine să mergeți la toaletă înainte de a începe.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgk2moM4adbOuZbuOzsoYbOaQpfQEd0YzDTtdKxpgCf-RynB7I6aK15bCe3UD9TY7HLQ8RWlOAmdr8xPt3RLulI_fjs7FvfqMh6I6h3z2Sv-zI3WMwOdxbeXaYwhHN4Zd4lkH5AZoxhx5Sa/s1600/biopsia+hepatica.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" border="0" data-original-height="267" data-original-width="400" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgk2moM4adbOuZbuOzsoYbOaQpfQEd0YzDTtdKxpgCf-RynB7I6aK15bCe3UD9TY7HLQ8RWlOAmdr8xPt3RLulI_fjs7FvfqMh6I6h3z2Sv-zI3WMwOdxbeXaYwhHN4Zd4lkH5AZoxhx5Sa/s320/biopsia+hepatica.jpg" title="Biopsie hepatica" width="320" /></a></div>
<span style="font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-size: large;"><b>După biopsiea hepatică</b> </span><br />
La sfârșitul biopsiei hepatice, pacientul este ținut în pat timp de câteva ore în decubit lateral drept, dacă abordarea a fost intercostală sau în cazul în care abordarea a fost subcostală. În ambele cazuri, se va aplica un sac de gheață în zona afectată de intervenție.<br />
La discreția medicului, subiectul va fi apoi externat seara sau în ziua următoare.<br />
În timpul zilei, în clinica de ambulatoriu, pacientul se poate plânge de ușoare dureri în locul în care a fost efectuată puncția, uneori iradiată la umăr.<br />
Debutul lor, legat de o ușoară iritare a pleurei și a peritoneului (membranele care înveliseră plămânii și, respectiv, cea mai mare parte a viscerelor), poate fi ușor controlată prin administrarea medicamentelor pentru durere . Mai mult, după biopsia ficatului, este programată o altă fază de post , cu o durată de cel puțin șase ore.<br />
De regulă, antibioticele nu estesunt necesare, în timp ce pacientul este monitorizat constant pentru ritm cardiac și tensiune arterială , pentru a detecta hemoragia hepatică precoce și rară.<br />
Fragmentul hepatic luat de hepatolog este trimis la laborator pentru a fi analizat sub microscop de către un alt specialist, anatomo-patolog. Ca o regulă, rezultatul biopsiei este disponibil după una sau două săptămâni.<br />
După externare, este preferabil ca pacientul să fie insotit acasă de către un membru al familiei, evitând conducerea. Acest sfat devine obligatoriu în cazul în care medicul a administrat medicamente sedative și în acest caz este valabil timp de aproximativ 12 ore de la terminarea procedurii.<br />
Acasă, pacientul trebuie să evite absolut eforturile fizice pentru primele 24 de ore. Următoarea noapte va fi petrecută în odihnă absolută și - în scopuri de precauție - de preferință lângă din spital (nu mai mult de 30 de minute). În prezența durerii, pacientul trebuie mai să fie de acord cu medicul despre cum să ia cele mai potrivite medicamente; De exemplu, toate analgezicele care interferează cu procesul de coagulare a sângelui sunt contraindicate.<br />
<br />
<span style="font-size: large;"><b>Riscuri și complicații </b></span><br />
În ciuda faptului că este o examinare invazivă și anormală, biopsia hepatică este o procedură cu o marjă de siguranță ridicată, care nu prezintă riscuri pentru pacient. Complicațiile grave sunt într-adevăr destul de rare. Cel mai frecvent, cu siguranță nu gravă, este durerea post-intervenție, care afectează până la 20-25% dintre pacienți, localizată pe locul puncției (partea dreaptă superioară a abdomenului) și propagată destul de des spre umărul drept. . O altă complicație frecventă, care nu trebuie să provoace prea multă îngrijorare, este scăderea tensiunii arteriale (10% dintre pacienți). Reducerea presiunii se datorează, de obicei, unei reacții numite vaso-vagal, în timpul căreia vasele de sânge se dilată și inima scade frecvența acesteia. Acest episod este foarte asemănător cu ceea ce se întâmplă în timpul unui leșin, astfel încât pacientul se poate plânge de vederea încețoșată, slăbiciunea și simțul eșecului.<br />
Printre cele mai grave complicații, care pot necesita intervenții chirurgicale și terapie prin transfuzie, menționăm sângerarea (un caz pe 500-1000 biopsii ), care poate fi ușoară sau mai rar (un caz în 2000) severă, până la necesitatea spitalizării cu proceduri de embolizare și posibila transfuzie. Riscul de mortalitate asociat cu biopsia hepatică este foarte aproape de zero (unul din 10000-12000). O altă complicație posibilă este puncția accidentală a viscerelor din apropiere (unul din 3000 de cazuri), în timp ce în teorie există, de asemenea, un risc potențial de diseminare a celulelor tumorale sau răspândirea proceselor infecțioase. Biopsia hepatică transjugulară este asociată cu un risc suplimentar reprezentat de reacțiile adverse la agentul de contrast; implică, de asemenea, utilizarea de raze X , care nu este recomandată femeilor în vârstă fertilă.
Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-32457798860544122002018-05-13T20:29:00.000+03:002018-05-13T20:29:01.710+03:00Functiile ficatului <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtVmNqqkBxPVdbuZHqYKR_LuxqWV4CTGg28PX19DzrHrHJODiGSv-NrG9938WxIrqp801pbB65WaB2Lxon__qfVVRjtIIaVcxXcBzn-gAmO3naVkX4gv2CcCcP8V3pDv5LCuz9Xx1MlQFA/s1600/ficatul.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Ficatul in corpul omenesc" border="0" data-original-height="390" data-original-width="640" height="195" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgtVmNqqkBxPVdbuZHqYKR_LuxqWV4CTGg28PX19DzrHrHJODiGSv-NrG9938WxIrqp801pbB65WaB2Lxon__qfVVRjtIIaVcxXcBzn-gAmO3naVkX4gv2CcCcP8V3pDv5LCuz9Xx1MlQFA/s320/ficatul.jpg" title="Ficatul" width="320" /></a></div>
<br />
Ficatul este cel mai mare organ intern nepereche şi este extreme de complex. Cântărind mai mult de 2 kg, ficatul îndeplineşte mai multe funcţii complicate esenţiale pentru funcţionarea normaiă a întregului organism. Aceste funcţii pot fi grupate în 3 categorii: reglare, metabolism şi detoxifiere.<br />
<br />
<ul>
<li><b>Reglarea</b>. <u>Ficatul reglează compoziţia sângelui</u>, mai ales a cantităţii de zahăr (glucoza), proteine şi grăsimi care intră în curentul sangvin. Ficatul de asemenea înlătură substanţa denumită bilirubina din sânge.
Bilirubina apare în urma distrugerii celulelor roşii ale sângelui. O dată ce bilirubina pătrunde în ficat, este modificată chimic, devenind astfel solubilă în apă, se adaugă bilei şi este eliminată în materiile fecale. </li>
<li><b>Metabolismul</b>. Ficatul prelucrează marea majoritate a nutrienţilor absorbiţi din intestin. în plus faţă de convertirea multor nutrienţi in forme care pot fi utilizate de organism, ficatul serveşte şi ca depozit central pentru alţi nutrienţi ca vitamina
A şi fierul. De asemenea, produce colesterol, factori ai coagulării, proteine specifice şi bilă, un lichid care favorizează digestia grăsimilor. </li>
<li><b>Detoxifierea</b>. <u>Ficatul detoxifică sângele</u>, înlătură anumite medicamente şi metaboliţi cu potenţial toxic sau substanţele chimice din curentul sangvin şi le converteşte în forme care pot fi excretate în bilă iar apoi în fecale. </li>
</ul>
<br />
Datorită complexităţii sale şi datorită expunerii la multe substanţe cu potenţial nociv, ficatul este extrem de vulnerabil la agresiuni. Totuşi, natura protejează ficatul în 2 moduri. în primul rând, ficatul este capabil să se regenereze - se poate vindeca singur prin repararea sau înlocuirea ţesutului agresionat. în al doilea rând, ficatul are mai multe unităţi care pot efectua aceleaşi funcţii, astfel că dacă ţesutul dintr-un sector al organului este afectat, alte zone îi pot prelua funcţiile pentru o perioadă nedeterminată sau până când ţesutul se repară. <br />
Foto: http://www.staibene.itUnknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-4415647599144791642018-05-13T16:08:00.000+03:002018-05-13T16:08:59.504+03:00Anomalii pancreatice congenitale Ocazional, problemele pancreatice pot să apară la naştere.<br />
<h3>
<b>Pancreasul anular</b> </h3>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQgF2DZiL5ZPF6GtHId8q9a6spRXG6YROYdB1BcloUNrId0gi3A86_IUrBvAn-cU31NqOhL9JrcBh6ieicNnmYRjc4CM3s-RORsCjR3bMrDTiUKuCFf_LGZ9hSTe825zDFuwZYLktDQ51y/s1600/pancreasul+anular.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" border="0" data-original-height="234" data-original-width="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQgF2DZiL5ZPF6GtHId8q9a6spRXG6YROYdB1BcloUNrId0gi3A86_IUrBvAn-cU31NqOhL9JrcBh6ieicNnmYRjc4CM3s-RORsCjR3bMrDTiUKuCFf_LGZ9hSTe825zDFuwZYLktDQ51y/s1600/pancreasul+anular.jpg" title="Pancreas anular" /></a></div>
Pancreasul inelar este o anomalie cu incidenţă rară, care constă într-un inel de ţesut pancreatic care înconjoară prima porţiune a intestinului subţire (duodenul) şi care poate pioduce ocluzie intestinala. Această afecţiune poate determina apariţia de simptome la copii şi mai rar la adulţi.<br />
Vă puteţi simţi extrem de plini după mese iar mai târziu pot să apară dureri în zona gastrică, însoţite de greaţă şi vărsături.
Deoarece simptomele pot fi blânde şi tolerabile, mulţi oameni trăiesc ard întregi înainte să fie diagnosticaţi cu această anomalie.<br />
Datorită ocluziei intestinale, persoanele cu pancreas anular pot să prezinte complicaţii precum pancreatita sau ulcerul peptic. O dată diagnosticat cu această afecţiune, datorită potenţialului ei de complicaţii, este necesar ca problema să fie corectată chirurgical.<br />
<h3>
<b>Pancreas divisum</b></h3>
<b></b>Pancreas divisum este un defect congenital în care cele două părţi ale pancreasului nu mai cresc împreună. în consecinţă, pancreasul trebuie să dreneze secreţiile printr-un duet secundar de dimensiuni mai mici. Mulţi indivizi cu această anomalie nu prezintă semne şi simptome, dar unii dintre ei pot dezvolta inflamaţii ale pancreasului (pancreatite).
<br />
<br />
Foto: step1.medbullets.comUnknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-61142738730254459202018-05-13T15:14:00.000+03:002018-05-13T15:14:26.601+03:00Cancerul de pancreas<b>Semne şi simptome</b><br />
• Câteodată nici unul<br />
• Durere abdominală, posibil iradiată în spate<br />
• Scădere a apetitului şi scăderea în greutate<br />
• Icter<br />
• Prurit<br />
• Greaţă şi vărsături<br />
• Sângerări intestinale<br />
Deşi cancerul pancreatic reprezintă numai un procent mic din toate cancerele din SUA, este a patra cauză de deces prin cancer. Motivul pentru care acest cancer are o mortalitate aşa de mare este faptul că frecvent este diagnosticat tardiv, el reproducând nici un semn şi nici un simptom până la atingerea unui stadiu avansat şi incurabil. Când semnele şi simptomele apar, cele mai frecvente sunt durerea abdominală, scăderea în greutate, îngălbenirea pielii şi a ochilor (icterul). Scăderea în greutate este importantă, fiind în medie de 13 kg. Icterul apare dacă tumora blochează duetul biliar comun.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9nP9JAKbeIDFZ3Qj7bKNNXr_-V00paTZjCeyGh9LHj3IX2_0WRxhp1h0tt-zA-i69fdsrYl_OIFFFuJx5nvNiD6Ub0bzmCiurIN3-y_Ay7RX3R71ujVIj1vzalWg0PJYcgzTB5dBx8Woc/s1600/CANCERUL+PANCREASULUI.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Cancer pancreatic" border="0" data-original-height="421" data-original-width="500" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh9nP9JAKbeIDFZ3Qj7bKNNXr_-V00paTZjCeyGh9LHj3IX2_0WRxhp1h0tt-zA-i69fdsrYl_OIFFFuJx5nvNiD6Ub0bzmCiurIN3-y_Ay7RX3R71ujVIj1vzalWg0PJYcgzTB5dBx8Woc/s1600/CANCERUL+PANCREASULUI.jpg" title="Cancerul pancreasului" /></a></div>
<br />
<br />
<b>Cauzele cancerului pancreatic </b><br />
Multe din motivele pentru care apare cancerul sunt neclare. Anumiţi factori pot creşte riscul.<br />
• <i>Fumatul</i> - fumătorii sunt de 2-3 ori mai predispuşi la cancer pancreatic faţă de nefumători.<br />
• <i>Istoricul familial</i> - cancerul pancreatic pare că are agregare familială<br />
• <i>Vârsta</i> - majoritatea persoanelor au între 60 şi 80 de ani atunci când sunt diagnosticate cu această boală.<br />
• <i>Sexul</i> - bărbaţii au un risc cu 30% mai mare de boală faţă de femei.<br />
• <i>Rasa</i> - negrii au probabilitatea mai mare să aibă această boală faţă de alte persoane de rasă diferită. • <i>Pancreatita cronică</i> - unele studii sugerează că persoanele cu inflamaţie pe termen lung a pancreasului (pancreatită cronică) pot avea un risc crescut de a dezvolta cancer pancreatic.<br />
<br />
<b>Diagnostic</b><br />
Pentru că pancreasul este localizat profund în abdomen, în spatele altor organe, este aproape imposibil pentru un doctor să simtă o formaţiune palpabilă atunci când examinează pacientul. Semnele posibile ale cancerului pancreatic la examenul fizic constau în sensibilitate abdominală, icter şi mărirea ficatului.<br />
Analizele care ajută la diagnosticul cancerului pancreatic sunt ultrasonografia endoscopică şi tomografia computerizată abdominală. Mostre de ţesut pancreatic pot fi obţinute prin biopsie în timpul unei ultrasonografii endoscopice sau prin biopsie ghidată prin tomografie computerizata. pentru mai multe informaţii despre aceste teste.<br />
Ocazional, o investigaţie denumită colangiopancreatografie retrogradă endoscopică poate fi de ajutor. Uneori, chirurgia exploratorie este necesară pentru stabi-lirea diagnosticului.<br />
<br />
<b>Cât de grav este cancerul pancreatic? </b><br />
Rata de supravieţuire în cancerul pancreatic este în general redusă. în momentul în care cancerul este identificat, el a metastazat. Supravieţuirea medie în cancerul pancreatic avansat este de 3 - 6 luni de la data diagnosticului.<br />
<br />
<b>Tratament </b><br />
In cazul în care cancerul este descoperit precoce şi este limitat la nivelul pancreasului, îndepărtarea unei părţi a pancreasului sau a pancreasului In întregime poate fi încununată de succes. Cea mai frecventă operaţie se numeşte procedura Whippie. Aceasta constă în scoaterea unei părţi din stomac şi a primei părţi a intestinului subţire împreună cu vezica biliară. Este o operaţie complexă şi dificilă care necesită o perioadă de recuperare lungă.<br />
Radio- şi chimioterapia pot fi folosite pentru creşterea duratei de supravieţuire, dar nu vindecă boala. Analgezicele sunt prescrise frecvent pentru a controla durerea. O altă opţiune este blocarea unui nerv {blocarea ganglionilor celiaci), prin care sunt distruşi nervii care se duc spre pancreas. Terapia cu enzime pancreatice poate fi de folos în reducerea malabsorbţiei şi a scăderii în greutate. Anomalii pancreatice congenitale Ocazional, problemele pancreatice pot să apară la naştere. Pancreasul anular Pancreasul inelar este o anomalie cu incidenţă rară, care constă într-un inel de ţesut pancreatic care înconjoară prima porţiune a intestinului subţire (duodenul) şi care poate pioduce ocluzie intestinala. Această afecţiune poate determina apariţia de simptome la copii şi mai rar la adulţi. Vă puteţi simţi extrem de plini după mese iar mai târziu pot să apară dureri în zona gastrică, însoţite de greaţă şi vărsături. Deoarece simptomele pot fi blânde şi tolerabile, mulţi oameni trăiesc ard întregi înainte să fie diagnosticaţi cu această anomalie. Datorită ocluziei intestinale, persoanele cu pancreas anular pot să prezinte complicaţii precum pancreatita sau ulcerul peptic. O dată diagnosticat cu această afecţiune, datorită potenţialului ei de complicaţii, este necesar ca problema să fie corectată chirurgical, Pancreas divisum Pancreas divisum este un defect congenital în care cele două părţi ale pancreasului nu mai cresc împreună. în consecinţă, pancreasul trebuie să dreneze secreţiile printr-un duet secundar de dimensiuni mai mici. Mulţi indivizi cu această anomalie nu prezintă semne şi simptome, dar unii dintre ei pot dezvolta inflamaţii ale pancreasului (pancreatite).Unknownnoreply@blogger.com1Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-75829564601952048742018-05-13T14:27:00.000+03:002018-05-13T14:27:22.608+03:00Pancreatita cronică <b>Semne şi simptome</b><br />
• Durere abdominală recurentă sau persistentă, posibil intensă, iradiind în spate şi în piept<br />
• Materii fecale în cantitate mare, extrem de urât mirositoare<br />
• Scădere în greutate<br />
• Debut de diabet<br />
Pancreatita cronică diferă de pancreatita acută prin faptul că se
instalează într-o perioadă mare de timp (ani). O persoană cu pancreatită cronică poate avea atacuri recurente acute de durere şi durere cronică persistentă. Atacurile acute pot fi însoţite de greaţă, vărsături şi umflarea abdomenului (distensie) .
Multe persoane cu pancreatită cronică au istoric de abuz de alcool. în anumite cazuri, cauza este necunoscută.<br />
Dacă aveţi pancreatită cronică, pancreasul dumneavoastră devine treptat din ce în ce mai incapabil să secrete enzimele necesare pentru o digestie adecvată şi pentru absorbţia grăsimilor din dietă. Această stare se numeşte insuficienţă pancreatică exocrină.
La adulţi, alcoolismul este cea mai comună cauză a acestei insuficienţe. La copii, fibroza chisticâ este cauza cea mai frecventă.<br />
Spre deosebire de dureTea persistentă din pancreatita acută, durerea din pancreatita cronică poate varia - poate fi constantă, ocazională, intermitentă sau absentă. Insuficienţa pancreatică poate determina de asemenea scăderea ponderală şi emisia unor fecale abundente şi palide, cu
miros foarte urât şi conţinând grăsimi (steatoree). Cicatricele severe ale pancreasului după o
pancreatită cronică pot duce la diabet.<br />
Alt semn de pancreatită cronică sunt depozitele mici şi dense care se formează în duetul pancreatic sau în ţesutul pancreatic. Această situaţie, denumită calrificare pancreatică, poate fi vizualizată cu ajutorul unei radiografii sau a unei tomografii computerizate abdominale. Pancreatita produsă de consumul de alcool este o cauză frecventă a caldficârilor de acest tip. Chiar şi consumul moderat, dar persistent, de băuturi alcoolice poate produce în timp calcifkări pancreatice semnificative. Fumatul poate creşte rata de calcificare.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFx7z4TkHg-3xFM0ps1BcCgFMhGb38YxjO_oD2kpeJmuRJieS00DQ-NiDj2WouhGXnSE1Jahwm2dg4iXRIN-AlziBzjUezLYdpzEre9Fp60K3YnECC1GgiLa02bGV2x_CTf-AkOLltibxn/s1600/pancreata+cronica.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Imagine cu pancreasul inflamat" border="0" data-original-height="200" data-original-width="251" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFx7z4TkHg-3xFM0ps1BcCgFMhGb38YxjO_oD2kpeJmuRJieS00DQ-NiDj2WouhGXnSE1Jahwm2dg4iXRIN-AlziBzjUezLYdpzEre9Fp60K3YnECC1GgiLa02bGV2x_CTf-AkOLltibxn/s1600/pancreata+cronica.jpg" title="Pancreatita cronică " /></a></div>
<b><br /></b>
<b>Diagnostic </b><br />
Pentru a confirma un diagnostic de pancreatită cronică, medicul va preleva probe de sânge şi de materii fecale. Persoanele cu pancreatită cronică au frecvent un conţinut crescut de grăsimi în materiile fecale deoarece grăsimile nu sunt absorbite la nivel intestinal.<br />
Niveluri anormale de enzime pancreatice în materiile dumneavoastră fecale sunt un alt indiciu că pancreasul poate fi bolnav sau afectat.<br />
Alte teste pot fi tomografia computerizată abdominală, examinarea endoscopică ultrasonografică sau colangiopancreatografia endoscopică retrogradă. Aceste teste pot identifica semne ale alterării duetelor pancreatice sau obstrucţii ale duetului pancreatic principal sau ale duetului biliar comun.
<br />
Doctorul vă poate recomanda de asemenea un test de stimulare pancreatică. Acesta presupune administrarea unei soluţii printr-un tub care este trecut prin nas până la nivelul stomacului şi apoi către duoden, pentru a stimula pancreasul să secrete suc gastric.
Poate fi administrat un hormon stimulant. Secreţiile din duoden sunt apoi extrase şi analizate după o perioadă de 2 ore. Secreţia anormală sugerează că funcţia pancreasului poate fi alterată.<br />
<br />
<b>Tratament </b><br />
Tratamentul pentru pancreatita cronică este de obicei axat pe 2 mari probleme: durerea şi malabsorbţia. Dacă se depistează un diabet, acesta necesită de asemenea tratament.<br />
<br />
<b><i>Tratament medicamentos </i></b><br />
Dacă aveţi dureri intermitente vi se poate administra un medicament non-narcotic pentru reducerea durerii (analgezic). Malabsorbţia este de obicei tratată cu preparate enzimatice pancreatice care sunt luate pentru a înlocui enzimele care nu sunt secretate în duoden de către pancreas. Tabletele sunt luate la mese şi Ia gustări. Terapia enzimatîcâ poate de asemenea ajuta la scăderea durerii.<br />
<b><br /></b>
<b>Dieta </b><br />
Veţi fii instruit să vă abţineţi de la consumul de alcool şi cel mai probabil să evitaţi alimentele cu conţinut ridicat de grăsimi.<br />
<b><br /></b>
<b>Tratament chirurgical şi alte proceduri </b><br />
Pentru o durere acută care nu poate fi controlată, opţiunile terapeutice constau în îndepărtarea obstrucţiei duetelor pe cale endoscopică sau chirurgicală sau îndepărtarea ţesutului afectat sau proceduri de înlăturare a semnalelor dureroase sau distrugerea nervilor care transmit durerea.Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.4267674 26.102538399999958 44.4267674 26.102538399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-54992891187919367022018-05-13T13:24:00.000+03:002018-05-13T13:28:35.016+03:00Pancreatita acută <b>Semne şi simptome </b><br />
• Durere abdominală continuă, intensă, posibil iradiată către spate şi în piept<br />
• Durere care poate debuta după o masă abundentă sau după un exces de alcool<br />
• Febră<br />
• Greaţă şi vărsături<br />
• Umflarea abdomenului şi sensibilizarea lui<br />
Pancreatita acută este o rnflamaţie severă, dar temporară, a pancreasului. Factorii asociaţi cu pancreatita acută sunt consumul de alcool, litiaza biliară, creşterea nivelului calciului sau a trigliceridelor sangvine, infecţii virale şi bacteriene, şi anumite medicamente.
Mecanismele prin care aceşti factori favorizează inflamaţia pancreatică nu sunt pe deplin cunoscute.
Totuşi există câteva teorii.<br />
O teorie importantă este că pancreatita acută apare când enzimele pancreatiee afectează glanda, procesul fiind numit autodigestie. Enzimele digestive puternice sunt în mod normal secretate de pancreas în forme inactive şi devin active numai după ce pătrund în intestinul subţire. în timpul pancreatitei acute aceste enzime pot deveni active în interiorul glandei. Ca rezultat, enzimele încep să digere ţesutul pancreatic. Mai mult, anumite enzime pot declanşa o reacţie în lanţ prin activarea altor enzime, crescând cantitatea de enzime implicate în procesul distructiv.<br />
Autodigestia determina umflarea (edemul), inflamaţia şi sângerarea consecutiv afectării vaselor de sânge pancreatiee. Netratată, această afecţiune poate produce probleme serioase.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbHla3-FuH230MJevXMt_29DtnvvY4TzmEUs_XGjTrYXR1vxGK_8MD-s_S8z3kusoGcHw0o8f4hQWIvptTPMj3eYwlh2WJKHaMnNvOP3C3k9fagk9pA8QK8ICEm_yXnB3O3FlWxahazNtP/s1600/pancreatita+acuta.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="" border="0" data-original-height="544" data-original-width="600" height="290" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhbHla3-FuH230MJevXMt_29DtnvvY4TzmEUs_XGjTrYXR1vxGK_8MD-s_S8z3kusoGcHw0o8f4hQWIvptTPMj3eYwlh2WJKHaMnNvOP3C3k9fagk9pA8QK8ICEm_yXnB3O3FlWxahazNtP/s320/pancreatita+acuta.jpeg" title="Pancreatitaacuta" width="320" /></a></div>
<b><br /></b>
<b><br /></b>
<b>Diagnostic </b><br />
Pancreatita acută este caracterizată de durere intensă şi constantă la nivelul abdomenului superior, care poate iradia în spate sau în piept. Durerea este frecvent agravată de statul întins pe spate şi poate ceda când staţi în picioare sau aplecat înainte.
Alte semne şi simptome sunt abdomenul umflat (destins) şi sensibilitatea abdominală.<br />
In timpul unui examen fizic, doctorul poate descoperi durerea prin apăsare în zona abdominală.
Se poate preleva o probă de sânge pentru a căuta anomalii specifice, cum ar fi niveluri crescute ale unor enzime pancreatiee, numărul crescut al celulelor albe, glicemia crescută (hîperglicemie) şi calciul scăzut (hipocalcemie). Alte analize pot fi radiografia abdominală, ultrasonografia endoscopică sau tomografia computerizată.<br />
<b><br /></b>
<b>Cât de gravă este pancreatita acută? </b><br />
In majoritatea cazurilor semnele şi simptomele pancreatitei acute uşoare dispar în câteva săptămâni.
In schimb, pancreatita severă poate fi ameninţătoare de viaţă.
Complicaţiile majore sunt distrucţiile extensive ale glandei, dezvoltarea unui abces sau a unui chist în pancreas ţpseudochist) şi scurgerea de lichid pancreatic în cavitatea abdominală.<br />
<b><br /></b>
<b>Tratament</b><br />
Tratamentul formelor uşoare de
pancreatită acută se axează pe
scăderea fluxului de enzime
pancreatite. O parte importantă a
tratamentului este prevenirea sau
reducerea eliberării de enzime pancreatice şi astfel să protejămpancreasul de distracţii viitoare.
Deoarece mesele pot creştesecreţia, veţi fi hrănit intravenos până când semnele şi simptomelese ameliorează. Nu trebuie săconsumaţi absolut deloc alcool.<br />
<b><br /></b>
<b>Tratament medicamentos </b><br />
Pentru a uşura durerea este deobicei prescris un analgezic.
Antibioticele pot fi administratedacă este prezentă sau suspectatăo infecţie.<br />
<br />
<b>Tratament chirurgical </b><br />
Dacă boala de bază care a determinat pancreatita este reprezentată de existenţa calculilor biliari sau o obstrucţie a duetului pancreatic, intervenţia chirurgicală poate fi necesară pentru a elimina un calcul sau pentru a înlătura obstrucţia, dar de obicei această se efectuează după ce pancreatita a fost tratată şi controlată. Dacă o piatră este prezentă la nivelul duetului biliar şi pancreaticcomun, doctorul poate lua înconsiderare o procedură denumită colangiopancreatografie endoscopică retrogradă, în care un tub flexibil subţire fibro-optic este introdus prin gură, apoi prin tractul digestiv până când ajunge la nivelul intestinului subţire.
Locul de vărsare al duetului este dilatat şi piatra care determină obstrucţia este îndepărtată utilizând instrumente trecute prin tubul endoscopic<br />
Foto:myfamilydoctor.ruUnknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-85610487809616289192018-05-13T05:20:00.000+03:002018-05-13T15:16:19.086+03:00Pancreasul - Bolile pancreasului<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuZjv3QZnNbncs0AXS2e9c3IS3vY4-sT-fK0gJdK52Yj2VtHZLwImuHRGwtgVcLHz07RFLyKP6B7JWNjEfjeISZlac1ndTdwC1NWIiZVWAhgIEuf2iYIOc3X5Dr09uibit53Pnf3QAUFVg/s1600/pancreasul.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Pancreasul poza" border="0" data-original-height="328" data-original-width="770" height="170" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjuZjv3QZnNbncs0AXS2e9c3IS3vY4-sT-fK0gJdK52Yj2VtHZLwImuHRGwtgVcLHz07RFLyKP6B7JWNjEfjeISZlac1ndTdwC1NWIiZVWAhgIEuf2iYIOc3X5Dr09uibit53Pnf3QAUFVg/s400/pancreasul.jpg" title="Pancreasul" width="400" /></a></div>
Pancreasul este situat orizontal în spatele porţiunii inferioare a stomacului. Capul pancreasului este încadrat de peretele primei porţiuni a intestinului subţire (duodenul), iar coada lui se întinde până la splină. Pancreasul este o glandă, ceea ce înseamnă că poate produce o secreţie utilizată Ia alt nivel în organism. Pancreasul are două părţi şi produce mai multe tipuri de secreţii.<br />
Pancreasul produce şi secretă enzime digestive şi substanţe alcaline cum este bicarbonatul de sodiu, în ductul pancreatic, de unde apoi ajung la nivelul duodenului. Secreţia alcalină înlesneşte descompunerea nutrienţilor în unităţi mai mici de către enzimele digestive, permijându-le astfel să fie absorbiţi în curentul sangvin la nivelul intestinului subţire.<br />
Pancreasul produce şi secretă de asemenea hormonii insulina şi glucagon în curentul sangvin.
Aceşti hormoni sunt importanţi pentru că ajută Ia reglarea metabolismului, inclusiv a nivelelor glicemiei. Infecţiile, traumatismele şi tumorile pot afecta pancreasul. afectându-i astfel funcţia. Dacă de exemplu secreţia de insulina este redusă, poate să apară diabetul.<br />
Bolile de pancreas sunt:<br />
- Diabetul zaharat<br />
- <a href="https://ghid-sanatate.blogspot.ro/2018/05/pancreatita-acuta.html" rel="nofollow">Pancreatita acuta</a><br />
- <a href="https://ghid-sanatate.blogspot.ro/2018/05/pancreatita-cronica.html" rel="nofollow">Pancreatita cronica</a><br />
- Deficitul de enzime pancreatice<br />
- <a href="https://ghid-sanatate.blogspot.ro/2018/05/cancer-pancreas.html" rel="nofollow">Cancer pancreatic</a>Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.4267674 26.102538399999958 44.4267674 26.102538399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-45942456981585500542018-05-12T21:22:00.000+03:002018-05-12T21:22:50.703+03:00Chistul coledocian In ductele biliare se pot forma uneori chiste. Cele datorate unui defect din naştere, care determină expansiunea duetelor, sunt numite chiste coledociene. Un chist coledocian poate conduce către obstrucţie şi infectarea ductului biliar, ceea ce determină îngustarea (strîctura) acestuia.
Deoarece procesul este progresiv, mulţi oameni simt din când în când simptome abdominale şi iritaţii cu multi ani anterior de dezvoltarea obstrucţiei.<br />
O dată diagnosticat un astfel de chist, este de obicei îndepărtat pe cale chirurgicală. Persoanele care au avut un chist coledocian au risc crescut de a dezvolta cancer de duct biliar. Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-18384912608524598612018-05-12T17:59:00.002+03:002018-05-12T18:01:32.378+03:00Obstrucţia ductului biliar <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhER-culEst-U6j98oHFaPafwQ5Q52dfU8x6jXyy3NyqRJHRvQnS0MhKWYAtxuBW50sjVFupUtjFhJF_0dhudEHuSdtfU3GRk-zP-T_dFx7X7ey6DQa_bpocq_SUcGDdvvv9iANYuUpsNCb/s1600/obstruc%25C5%25A3ie+biliar%25C4%2583.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Ilustrație care prezintă o obstrucție a tractului biliar" border="0" data-original-height="1158" data-original-width="1045" height="321" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhER-culEst-U6j98oHFaPafwQ5Q52dfU8x6jXyy3NyqRJHRvQnS0MhKWYAtxuBW50sjVFupUtjFhJF_0dhudEHuSdtfU3GRk-zP-T_dFx7X7ey6DQa_bpocq_SUcGDdvvv9iANYuUpsNCb/s320/obstruc%25C5%25A3ie+biliar%25C4%2583.jpg" title="Obstrucţie biliară" width="288" /></a></div>
<br />
<b>Semne şi simptome </b><br />
• Durere în abdomenul superior<br />
• îngălbenirea pielii şi a ochilor<br />
• Mâncărime<br />
• Febră înaltă şi frison<br />
• Fecale de culoare gri-deschs
sau cafenie<br />
• Urină de culoarea ceaiului sau a
cafelei<br />
<br />
<b>Semne şi simptome de urgenţă</b><br />
• Piele rece, palidă şi lucioasă,
asociată cu puls rapid sau slab<br />
• Confuzie mentală<br />
O obstrucţie la nivelul căii
principale de transport a bilei
către duoden (ductul biliar
comun) poate să apară din mai
multe motive:<br />
<br />
<b>Calculii biliari</b><br />
Cea mai comună cauză a unei
obstrucţii a ductului biliar sunt
calculii de la vezica biliară, care au
migrat în duct. Unul sau mai mulţi calculi pot obstrua ductul îngust şi
pot determina apariţia durerilor
episodice Ia nivelul abdomenului
superior. Puseele febrile însoţite de
frisoane reci, precum şi îngălbenirea pielii şi a ochilor (icter) pot fi
semne de obstrucţie severă a
ductului biliar (obstrucţie acută).<br />
O obstrucţie la nivelul ductului
biliar comun, idealizată la nivelul
unirii acestuia cu ductul pancreatic
poate determina inflamaţia pancreasului (pancreatită). Enzimele
pancreatite nu pot părăsi pancreasul şi rămân prinse în interiorul
acestuia, afectându-l. Obstrucţiile
ductului biliar comun pot fi o
urgenţă medicală, necesitând îndepărtarea imediată a obstrucţiei.<br />
<br />
<b>Stictura ductului biliar comun </b><br />
Strictura (îngustarea) ductului
biliar comun este o complicaţie
posibilă a chirurgiei vezicii biliare
sau a ductului biliar. Strictura se
poate dezvolta imediat după
operaţie sau ia o distanţă de câţiva
ani de la operaţie. Strictura poate
să apară după o obstrucţie datorată
caiculilor biliari. Operaţia poate
corecta frecvent această problemă.<br />
<br />
<b>Hemobilia </b><br />
Sângele din ductul biliar (hemobilia)
poate coagula şi obstrua ductul.
Hemobilia este o situaţie rară, care
poate să apară ca rezultat al unei
traume la nivelul ficatului sau a
ductului biliar în timpul operaţiei.
Pacienţii cu hemobilie au frecvent
dureri abdominale, icter şi sânge
în fecale. Frecvent coagulii se
dizolvă spontan, dar poate fi
uneori necesară extragerea Iot pe
cale chirurgicală sau nechirurgicală.<br />
<b><br /></b>
<b>Colangita sclerozantă primară </b><br />
Termenul scleroză semnifică întărirea şi îngroşarea unui ţesut. O afecţiune cronică denumită colangita
sclerozantă primară determină
îngroşarea şi întărirea ţesuturilor
de la nivelul peretelui ductului
biliar. Acestea pot bloca parţial
ductul şi pot duce la formarea în
duct a pietrelor biliare. Fie obstrucţia,
fie pietrele rezultate pot provoca
semne şi simptome asemănătoare
cu cele produse de calculii din
ductul biliar şi care constau în icter,
mâncărime (prurit), durere în
partea dreaptă a abdomenului şi
episoade de febră şi frison.<br />
Colangita sclerozantă primară
poate duce la ciroză, insuficienţă
hepatică, cancer de duct biliar sau
sângerări de la nivelul venelor
esofagiene. Frecvent, colangita sclerozantă se asociază cu boli subiacente, cum este colita ulcerativă.<br />
<br />
<b>Cancerul ductului biliar </b><br />
O tumoră canceroasă (malignă) la
nivelul ductului biliare poate
determina obstrucţia acestuia.
Semnele şi simptomele cancerului
de duct biliar constau în icter, scădere ponderală, fecale de culoare
deschisă şi dureri abdominale.<br />
<br />
<b>Alte cauze</b><br />
Câteodată ductul biliar comun
poate deveni parţial sau complet
obstruat datorită presiunii
externe. Aceasta poate să apară ca
o complicaţie a pancreatitei,
cancerului pancreatic, limfomului
sau datorită unui cancer care a
metastazat dmtr-o altă parte a
organismului. Semnul principal
este icterul. Tratamentul este
orientat către boala de bază.<br />
<br />
<b>Diagnostic </b><br />
Datorită faptului că semnele şi
simptomele precoce ale obstrucţiei
ductului biliar sunt asemănătoare
indiferent de cauză, medicul va
utiliza multe din testele diagnostice folosite pentru identificarea pietrelor la nivelul vezicii
biliare. Alte 2 proceduri diagnostice, denumite colangiografia
percutană transhepatică şi colangiopancreatografia endoscopică
retrogradă folosesc injectarea
substanţei de contrast în ductul
biliar comun<br />
<br />
<b>Cât de grava este obstrucţia ductului biliar? </b><br />
Blocarea ductului biliar este o problemă serioasă şi chiar ameninţătoare de viaţă, care necesită
tratament prompt. Culturile din
sânge, recoltate în timpul episoadelor de febră, pot arăta prezenţa
bacteriilor care au pătruns în
curentul sangvin dintr-un duct
biliar infectat şi obstruat. Infecţia
sangvină (sepsis) poate duce la şoc.<br />
<br />
<b>Tratament</b><br />
Scopul principal al tratamentului este îndepărtarea blocajului.<br />
<br />
<b>Tratament chirurgical </b><br />
Când cauza obstrucţiei este un
calcul sau mai mulţi situaţi la
nivelul ductului biliar şi există
calculi şi la nivelul vezicii biliare,
medicul vă poate recomanda
intervenţia chirurgicală pentru
îndepărtarea vezicii biliare şi a
pietrelor rămase la nivelul ductului.
Uneori, el preferă să scoată pietrele
din ductele biliare înaintea
operaţiei folosind alte tehnici.<br />
Dacă obstrucţia se datorează
unei îngustări (stricturi) a ductului
biliar, un chirurg priceput,
specializat în reparaţiile tractului
biliar, poate reconstrui ductul
biliar. Dacă tentativele anterioare
de reparaţie a ductului biliar nu au
fost încununate de succes, ductul
poate fi lărgit şi un tub subţire
(stent) poate fi inserat în zona
îngustată pentru a ţine ductul
deschis şi a permite trecerea bilei. Deoarece colangita sclerozantă
primară în stadiul avansat determină frecvent multiple îngustări
care nu pot fi tratate cu stent sau
cu alte mijloace, în prezent nu
există nici un tratament specific
pentru aceasta. Dacă anomalia se
complică cu insuficienţă hepatică,
transplantul hepatic poate fi o
opţiune <br />
<b><br /></b>
<b>Colangiopancreatografia endoscopică retrogradă </b><br />
Aceasta este o procedură în cursul
căreia un tub subţire (endoscop)
este introdus în tractul digestiv
până la nivelul unde ductul biliar
comun pătrunde în porţiunea
superioară a intestinului subţire
(duoden). Un dispozitiv pentru
tăiat poate fi introdus până la
intrarea în ductul biliar, lărgind-o şi
permiţând trecerea pietrei obstruante. Un tub subţire poate fi plasat
în duct pentru a-1 menţine deschis.<br />
<b><br /></b>
<b>Tratament medicamentos</b><br />
Mâncârimea este frecvent simptomul predominant în obstrucţia
cronică a ductului biliar. Poate fi
tratată cu succes cu ajutorul
medicamentelor. Doctorul poate
prescrie vitaminele A, D, E, K,
care sunt slab absorbite la
persoanele cu obstrucţie de duct
biliar. Dacă obstrucţie şi frisoanele apar, se poate administra un
antibiotic.Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.4267674 26.102538399999958 44.4267674 26.102538399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-56415274082417322492018-05-12T16:46:00.000+03:002018-05-12T16:46:56.913+03:00Litiaza biliară (calculii biliari - pietre la bila)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7nZuYD5-r6QPMeCHnT8dFRLV8mcaemdP25Ay4sVn-iwxBExw80pKMMOf_hHFr6uyP9CaMXuepgBHpqWuema-VYwesnCNBFT5sfDMoDtqPex_7TKMtTYYYMPMHIIXIuAs9DJvxfktnzuBV/s1600/Litiaza+biliar%25C4%2583.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="calcul biliar" border="0" data-original-height="293" data-original-width="300" height="314" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7nZuYD5-r6QPMeCHnT8dFRLV8mcaemdP25Ay4sVn-iwxBExw80pKMMOf_hHFr6uyP9CaMXuepgBHpqWuema-VYwesnCNBFT5sfDMoDtqPex_7TKMtTYYYMPMHIIXIuAs9DJvxfktnzuBV/s320/Litiaza+biliar%25C4%2583.jpg" title="Litiaza biliară" width="320" /></a></div>
<b><br /></b>
<b>Semne şi simptome</b><br />
• Durere bruscă şi intensă la
nivelul abdomenului superior<br />
• Durere abdominală care durează
între 30 de minute şi câteva ore<br />
• Durere care merge în umărul
drept, zona de iradiere a vezicii
biliare<br />
• Stare de greaţă şi câteodată
vomă<br />
Calculii biliari sunt structuri
cristaline de dimensiunea unui fir
de nisip sau mari cât o minge de golf. Ei pot fi netezi şi rotunzi sau
neregulaţi, cu multe colţuri. Unii
oameni au doar o singură piatră
iar alţii pot avea sute. Calculii
biliari sunt frecvenţi, afectând
aproape 10% din toţi adulţii din
SUA,<br />
Un calcul biliar care obstruează
duetul cistic migrând din vezica
biliară în duetul biliar principal
(comun) poate provoca durere şi
câteodată inflamaţia vezicii
biliare. Duetul biliar comun este
un conduct care ajunge în duoden,
pornind atât de la nivelul ficatului
cât şi de la nivelul vezicii biliare.
Cu toate că pietrele biliare apar la
multe persoane, de obicei nu
produc semne şi simptome. Probabilitatea apariţiei semnelor şi
simptomelor sau a complicaţiilor
datorate pietrelor din vezica
biliară este probabil mai puţin de
20% pentru o perioadă de timp
dată. La un procent mic de
pacienţi acestea pot determina
apariţia crizelor biliare.<br />
Durerea dintr-o criză biliară
debutează cel mai adesea brusc şi
poate dura câteva ore. De obicei
este severă şi constanta, putând fi
însoţită de greaţă şi vărsături. Pe măsură ce durerea cedează, puteţi
simţi o senzaţie dureroasă mai
blândă sau o sensibilitate accetuată în abdomenul superior, care
poate dura chiar şi o zi.<br />
Crizele biliare pot fi rare, producându-se nu mai des de câteva ori
pe an. Oamenii pun frecvent pe
seama pietrelor biliare stări de
vomă şi vărsăturile, balonările,
intoleranţa la mâncărurile grase şi
durerile abdominale frecvente,
dar de obicei aceste semne şi
simptome nu se datorează
calculilor biliari.<br />
Ingălbenirea pielii şi a ochilor
dumneavoastră (icterul), mai ales
dacă este însoţită de durere,
sugerează câ piatra a migrat în
duetul biliar comun. Prezenţa
febrei înalte sau a frisonului indică
de obicei o complicaţie cum este
inflamaţia vezicii biliare (colerisfită),
pancreatita acută sau infecţie la
nivelul duetului biliar (colangită),
datorate unei obstrucţii.<br />
Câteodată, semnele şi simptomele bolilor vezicii biliare apar
după masă, dar ele pot apărea
oricând, chiar şi atunci când
dormiţi.<br />
Autopsiile arată că pietrele vezicii
biliare apar Ia 20-30% dintre
femeile cu vârsta peste 70 de ani,
ceea ce reprezintă mai mult decât
dublul procentului găsit la bărbaţi.
Probabilitatea de apariţie a calculilor biliari creşte cu vârsta şi cu
obezitatea. Scăderea rapidă şi
severă în greutate poate fi de
asemenea asociată cu apariţia de
pietre la nivelul vezicii biliare.<br />
<br />
<b>Tipuri</b><br />
<b></b>Nu toţi calculii biliari sunt formaţi
din acelaşi material. Majoritatea
conţin un amestec de substanţe.
La americani, 80% din compoziţia
pietrelor biliare este reprezentată
de colesterol. Restul de 20% sunt
reprezentate mai ales de calciu şi
de săruri ale pigmenţilor biliari.<br />
In mod normal acizii biliari şi
fosfolipidele ca lecitina împiedică
colesterolul să devină prea concentrat şi să formeze pietre la nivelul
vezicii biliare. Totuşi, când concentraţia de colesterol din bilă creşte
peste capacitatea acizilor biliari şi a
ledtinei de a menţine aceste echilibru, colesterolul poate cristaliza şi
se poate transforma în pietre.<br />
<b><br /></b>
<b>Diagnostic</b><br />
Dacă apare o durere persistentă şi
severă la nivelul abdomenului
superioT, medicul va dori să vă
investigheze pentru calculi biliari.
El vă poate palpa abdomenul
pentru a vedea dacă vezica dumneavoastră biliară este dureroasă
şi dacă a devenit umflată
(destinsă) datorită obstrucţiei
unui duet biliar. Testele utilizate
pentru diagnosticul litiazei veziculare constau în analize sangvine
şi o examinare ultrasonografică a
vezicii biliare, care poate
identifica pietrele din interiorul
acesteia. Alte analize care pot fi
folosite sunt tomografia computerizată şi scanarea cu radionuclizi.<br />
<br />
<b>Tratament </b><br />
Dacă aveţi litiază biliară, dar nu
vă deranjează prin semne şi
simptome, este posibil ca medicul
să nu vă recomande nici un
tratament specific, ci mai degrabă
să vă sfătuiască să ie supravegheaţi şi să aşteptaţi. Dacă aveţi
dureri ale vezicii biliare sau dacă
aţi avut unul sau mai multe
episoade de inflamaţie ale pancreasului, el vă poate recomanda
un tratament.<br />
<br />
<b>Tratament chirurgical </b><br />
Extragerea chirurgicală a pietrelor
vezicii biliare (colecistectomia)
este tratamentul de elecţie la
majoritatea persoanelor cu această
boală. Frecvent, această operaţie
poate fi efectuată folosind o
procedură numită laparoscopie,
care este mai puţin invazivă decât
chirurgia tradiţională pentru că se
face prin câteva incizii mici
abdominale în locul unei incizii
mari cum este cea din chirurgia
tradiţională. în anumite cazuri,
poate fi utilizată o procedură
denumită colangiopancreatografie endoscopică retrogradă, ce
constă în introducerea prin gură a
unui tub flexibil de care este
ataşată o cameră de luat vederi
(endoscop), până la deschiderea
duetului biliar comun la nivelul
tractului digestiv. Dacă este
descoperit un calcul în duet, el poate fi extras imediat cu alte
instrumente ataşate endoscopului.<br />
<br />
<b>Dizolvarea pietrelor </b><br />
Dizolvarea este o formă de tratament a calculilor vezicali, apărută
în anii '70. Poate dizolva pietrele
de colesterol, dar datorită
limitărilor este în prezent rar
utilizat. Un acid biliar {acid
ursodeoxicolic) este luat timp de o
lună sub formă de tablete. Acest
medicament scade concentraţia de
colesterol din vezica biliară,
permiţând acizilor biliari să
transforme colesterolul solid de la
nivelul pietrelor într-un amestec
solubil complex. Medicamentul
acţionează cel mai bine dacă
pietrele de colesterol sunt mici şi
la computer tomograf nu apar
impregnate cu calciu.<br />
Medicamentul se administrează
în funcţie de greutatea corporală şi
poate fi scump, în general, poate
dura câteva luni sau chiar ani
pentru ca acizii biliari să dizolve
pietrele. Aşadar, această abordare
nu este practica dacă aveţi dureri
frecvente ale vezicii biliare. în
plus, dacă întrempeţi terapia
medicamentoasă, aveţi risc peste
50% de apariţie a altor pietre la
nivelul vezicii biliare deoarece
problema secreţiei în exces de
colesterol este încă prezentă.
Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.4267674 26.102538399999958 44.4267674 26.102538399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-78771727763244233942018-05-12T13:30:00.000+03:002018-05-12T13:30:34.926+03:00Diagnosticul obstrucţiilor ductale Duetele biliare şi pancreatice au dimensiuni reduse
şi sunt localizate profund în abdomen, astfel încât
testele diagnostice standard de cele mai multe ori nu
sunt utile pentru examinarea lor. Pentru a identifica
o posibilă obstrucţie la nivelul unui duct, doctorul
poate folosi una dintre următoarele proceduri:<br />
<br />
<h3>
<b>Ultrasonografia endoscopică</b> </h3>
Presupune utilizarea unei sonde ulrrasonografice
de dimensiuni mici ataşată unui instrument subţire
şi flexibil denumit endoscop; în timp ce
dumneavoastră sunteţi sedat, endoscopul este
introdus prin gură, apoi în faringe, esofag şi
stomac, până la nivelul porţiunii superioare a
intestinului subţire (duodenul).<br />
Sonda ultrasonografică este folosită pentru a
vedea organele interne şi structurile adiacente
stomacului şi intestinului, inclusiv vezica biliară,
pancreasul şi ficatul. Ultrasonografia endoscopică
ajută la diagnosticul afecţiunilor acestor organe,
inclusiv a obstrucţiei de la nivelul duetelor
pancreatice şi biliare. Această investigaţie oferă
imagini clare, fără a mai fi necesară injectarea de
substanţă de contrast în aceste duete, reducând
astfel riscul complicaţiilor. Dacă este descoperită o
excrescenţă, se pot lua probe de ţesut (biopsii)
pentru analize de laborator.<br />
<h3>
<br /><b>Colangiopancreatografia endoscopică
retrogradă </b></h3>
Aceasta este o altă procedură utilizată pentru a
identifica cauza unei obstrucţii a duetului biliar,
cum este aceea determinată de pietre ale vezicii ale
vezicii biliare, afectarea ţesutului duetelor biliare
sau tumori.<br />
In timp ce sunteţi sedat, un endoscop este
introdus prin cavitatea bucală şi apoi în jos pe la
nivelul gâtului şi stomacului până în prima parte a
intestinului subţire (duodenul). Se injectează aer
pentru distensia duodenului, ceea ce ajută la
identificarea orificiului de dimensiuni reduse la
nivelul căruia se deschid duetele biliare şi
pancreatice. O dată ce această deschidere este
identificată, un tub gol (cateter) este trecut prin
endoscop şi prin duetele biliare sau pancreatice.
Substanţa de contrast este injectată prin acest
cateter la nivelul duetelor, după care se fac
radiografii pe care se vizualizează duetele.<br />
Alte tipuri de catetere pot fi trecute prin endoscop
pentru a preleva mostre de ţesut sau pentru a trata
anumite anomalii identificate pe radiografii.<br />
<br />
<h3>
<b>Colangiografia transhepatică pereutanată </b></h3>
Este un procedeu radiologie ce foloseşte substanţă
de contrast pentru obţinerea imaginii duetelor
biliare. înainte de efectuarea testului, vă jntjndeţi
pe o masă de radiologie care poate fi rotită atât în
plan vertical cât şi în plan orizontal. Un tub este
introdus într-o venă de la nivelul braţului pentru
administrarea unui sedativ şi a unui antibiotic.
Pielea din dreptul ficatului este curăţată cu un
antiseptic şi este injectat sub piele un anestezic
local.<br />
Odată ce zona care a fost anesteziată devine
insensibilă, un ac lung şi subţire este introdus în
ficat. Majoritatea oamenilor nu simt acul trecând
prin ficat. Când imaginea radiografică indică faptul
că acul a ajuns în duetul biliar, un mediu de contrast
este injectat prin ac. O serie de radiografii sunt
efectuate în timp ce dumneavoastră sunteţi rotit în
poziţii diferite care asigură imagini variate ale
ficatului. Este posibil să fiţi nevoit să staţi în spital
peste noapte pentru a fi monitorizat în caz de
sângerări sau infecţii. Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-12208957612974377442018-05-12T12:45:00.004+03:002018-05-12T12:52:25.862+03:00Herniile: inghinala, femurală, ombilicală şi incizionalăO hernie apare când o parte a organismului (de obicei intestinul subţire) protruzionează printr-un orificiu sau un punct slăbit într-o
altă parte a organismului. Câteva tipuri de hernii pot afecta abdomenul: inghinala, femurală, ombilicală, hiatală şi incizională. O
hernie hiatală este protruzia unei părţi din stomac prin orificiul esofagian (hiatusul esofagian) al diafragmului.<br />
Oamenii tind să asocieze apariţia herniilor cu ridicarea de greutăţi, dar de fapt herniile nu au nici o cauză aparentă şi ele pot fi chiar şi
congenitale.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXV8gWmPijb36L-y1ZNJnq7keM8Aq-JDUIaJS7ETuelk43gAv0kbQrKfRxjmIPr32l4Dqhd992LZ8Vtm8XO2sJlc8AbnsW1H_0KrhKIXawnhwim29YHVETzRfBXioBpsu-4mX7W5C1RM2s/s1600/hernie.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Hernia inghinală" border="0" data-original-height="384" data-original-width="638" height="239" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgXV8gWmPijb36L-y1ZNJnq7keM8Aq-JDUIaJS7ETuelk43gAv0kbQrKfRxjmIPr32l4Dqhd992LZ8Vtm8XO2sJlc8AbnsW1H_0KrhKIXawnhwim29YHVETzRfBXioBpsu-4mX7W5C1RM2s/s400/hernie.jpg" title="Hernie" width="400" /></a></div>
<br />
<h3>
<b>Hernia inghinală </b></h3>
<br />
La bărbaţi, hernia apare de obicei
la nivelul zonei inghinale, regiunea unde cordonul spermatic şi
vasele de sânge testiculare
părăsesc cavitatea abdominală
mergând către scrot. Zona prin
care aceste structuri trec prin
muşchii abdominali se numeşte
canal inghinal.<br />
Când o ansă intestinală părăseşte abdomenul împreună cu cordonul spermatic, avem de-a face cu
o hernie inghinală indirectă. O
umflătură direct prin peretele
abdominal în această zonă se
numeşte hernie inghinală directă.
Atât hernia inghinală directă cât şi
cea indirectă sunt responsabile de 4
din 5 hernii la bărbaţi. Mai puţin
frecvent, hernia inghinală poate să
apară şi la femei, Sa locul unde
ţesutul conjunctiv care susţine
uterul părăseşte abdomenul pentru
a se uni cu ţesutul de lângă deschiderea vaginalâ.<br />
Semnele şi simptomele herniei
inghinale constau în disconfort în
timp ce vă aplecaţi sau ridicaţi
ceva şi o umflătura dură in zona
inghinală. La bărbaţi, protruzia
intestinală ajunge în scrot, provocând durere şi umflarea scrotului.<br />
<br />
<b>Diagnostic </b><br />
<b><br /></b>
De obicei un doctor poate diagnostica o hernie inghinală prin
examenul fizic. Majoritatea herniilor determină umflături importante adiacente osului pubian.
Multe hernii minore sunt detectate
în timpul examenului fizic de rutină.<br />
<br />
<b>Cât de gravă este o hernie inghinală?</b><br />
<br />
<b></b>O hernie care nu poate fi readusă
în abdomen prin aplicarea unei
presiuni uşoare poate fi prinsă
(încarcerată). Fără tratament,
hernia se poate strangula şi poate
opri aportul de slnge către intestin.
Acest lucru poate determina
cangrena unei porţiuni intestinale,
o complicaţie ameninţătoare de
viaţă care necesită tratament
chirurgical imediat. Dacă proeminenţa este însoţită de greaţă şi
vărsături, hernia poate deveni
obstruată sau strangulată.<br />
<br />
<b>Tratament</b><br />
<br />
<b></b>Cel mai bun tratament pentru o
hernie inghinală care produce semne şi simptome este o operaţie prin care intestinul este împins înapoi în abdomen şi musculatura slăbită a peretelui abdominal este cusută. Acest lucru se numeşte herniorafie.<br />
In anumite cazuri medicul poate alege să facă o hernioplastie, lucru care implică utilizarea unei proteze pentru a întări zona slăbită. Acest tip de chirurgie poate fi aplicat folosind o tehnică minim irwazivă denumită laparoscopie, în timpul
căreia câteva mici incizii sunt
făcute în abdomen în locul unei
incizii mai mari. Acest tip de
chirurgie reduce simptomele ca
durerea secundară operaţiei şi
grăbeşte vindecarea.<br />
Purtarea unui bandaj suspensor
nu este o soluţie pe termen lung
pentru hernie. Totuşi, medicul vă
poate sugera să o purtaţi înainte
de operaţie pentru a împiedica
agravarea herniei.<br />
<br />
<h3>
<b>Hernia femurală</b> </h3>
<br />
Hernia femurală se formează în
canalul care asigură trecerea
principalelor vase de sânge, artera
şi vena femurală, către coapsă.
Această hernie produce o umflătură care este de obicei ceva mai
jos decât locul unde apare de
obicei cea din hernia inghinală.<br />
Herniile femurale sunt mai
frecvente la femei decât la bărbaţi
şi acest tip de hernii sunt mai
susceptibile la strangulare.<br />
<br />
<h3>
<b>Hernia ombilicală</b></h3>
<br />
In acest tip de hernie, o masă apare la nivelul buricului (ombilicului) datorită slăbirii peretelui abdominal din jurul acestuia. Unii
copii nou-născuţi au hernie ombilicală. O parte din intestinele lor au rămas în afara cavităţii lor abdominale. Aceste hernii de obicei nu produc vreun semn sau simptom şi se pot rezolva singure.
La adulţi, herniile ombilicale câteodată devin inflamate sau dureroase şi trebuie reparate.<br />
<br />
<h3>
<b>Hernia incizională</b></h3>
<br />
<b></b>O incizie chirurgicală la nivelul
peretelui abdominal poate conduce
la o hernie incizionalâ. Herniile
incizionale au risc redus de complicaţii, deşi în timp porţiuni din
intestinul dumneavoastră pot
protruziona (proemina) pe la nivelul
herniei şi pot provoca disconfort.
Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-71553421427372362332018-05-12T11:54:00.000+03:002018-05-12T11:54:17.702+03:00Tratamentul chirurgical al herniilorTratamentul chirurgical este
tratamentul preferenţial pentru
cele mai multe hernii abdominale, cu excepţia herniilor
ombilicale la copii, care de obicei
se corectează singure în 1-2 ani.<br />
<br />
<b>Procedura </b><br />
<br />
Tratamentul chirurgical al
herniilor constă în reamplasarea
intestinelor pratruzionate în
abdomen şi repararea chirurgicală a ţesutului slăbit sau rupt,
pentru a preveni realunecarea
intestinului.<br />
Operaţia poate fi amânată dacă
sunteţi răcit şi tuşiţi, datorită
faptului că presiunea abdominală din timpul tusei poate
slăbi incizia înainte de a se
vindeca cum trebuie.<br />
Inainte de operaţie vi se va face
anestezie locală, spinală sau
generală în funcţie de tipul şi
severitatea herniei. O incizie mică
este făcută în aria de herniere şi
ţesutul herniat este reintrodus în
cavitatea abdominală. Acest tip
de chirurgie se numeşte herniorafie. Dacă intestinul herniat este
strangulat şi cangrenat, acea
porţiune din intestin va fi scoasă
(rezecată) şi capetele sănătoase
vor fi unite intre ele. Operaţia se
încheie prin repararea ţesutului
peretelui abdominal. Chirurgul
poate alege să întărească peretele
abdominal plasând un petic
sintetic peste ţesut pentru a
împiedica protruzia ulterioară.
Această operaţie se numeşte
hernioplastie.<br />
Câteodată, operaţia de reparare a herniei este realizată
laparoscopic. în locul unei incizii
mari la nivel abdominal, chirurgul face câteva incizii mici, de
2-3 cm lungime. Instrumente
flexibile tubulare (laparoscopul),
unul dintre ele având ataşată o
cameră miniaturală, sunt introduse prin incizie, penniţându-i
chirurgului să vadă în interiorul
abdomenului şi să ghideze ansa
protruzionată înapoi în locul ei,
iar apoi să repare ţesutul slăbit şi
muşchiul. Pentru că au fost
făcute incizii mici, procedura
duce la o recuperare mai rapidă
decât chirurgia convenţională.<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgj6vyn0MInUn3JBfofi-iSSQ_6MJymtCoyrk5Knl2IY3-9XC_V9gSOkNILbreRlqDNn1JJtV14pd0XOqtAsWDwgUgkx6NFi5tXaDUZgQj1E6HA-nTTC2082pT42cyxFxwQCQK75hpy8vsW/s1600/Laparoscopica.png" imageanchor="1" style="margin-left: auto; margin-right: auto;"><img alt="" border="0" data-original-height="250" data-original-width="330" height="242" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgj6vyn0MInUn3JBfofi-iSSQ_6MJymtCoyrk5Knl2IY3-9XC_V9gSOkNILbreRlqDNn1JJtV14pd0XOqtAsWDwgUgkx6NFi5tXaDUZgQj1E6HA-nTTC2082pT42cyxFxwQCQK75hpy8vsW/s320/Laparoscopica.png" title="Chirurgie laparoscopica " width="320" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Chirurgia laparoscopică presupune introducerea instrumentelor pe la nielul mai multor incizii de dimensiuni reduse. Cgirurgia traditional<span style="font-size: 12.8px;">ă</span> utilizeaz<span style="font-size: 12.8px;">ă</span> doar o incizie mare</td></tr>
</tbody></table>
<br />
<br />
<b>Recuperarea </b><br />
<br />
Chirurgia herniilor este de obicei
efectuată urmărind o externare
cât mai rapida. După operaţie,
veţi fi rugat să vă mobilizaţi cât
de repede puteţi, de obicei după
prima zi. Un grad redus de
inflamaţie este frecvent, dar
mulţi oameni merg înapoi la
lucru după câteva zile. Recuperarea poate dura 1-6 săptămâni,
în funcţie de tipul de intervenţie
chirurgicală pe care aţi suferit-o,
de complicaţii şi de ocupaţia
dumneavoastră.<br />
Medicul vă poate sfătui să vă
restricţionaţi orice activitate, însă
este indicat să evitaţi sporturile
de contact şi ridicarea unor
greutăţi mari, timp ce cel puţin 3 săptămâni, pentru a permite
inciziei să se vindece cum trebuie.
Dacă observaţi înroşire sau disconfort în jurul locului unde s-a
efectuat incizia, mergeţi la medic.
Poate fi un semn de infecţie. <br />
<br />Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-29157736409167003842018-05-12T11:27:00.001+03:002018-05-12T11:30:24.101+03:00Incontinenţa pentru materii fecale <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgD2UnKdatsamS-6FM3JNmuaNn-NoCwlk_RgU_I4Klun3brwk8PxEyvgUJt31hBqAEhFzvfGvdvD8WmJSZMvzZtpeZYNika1xQVs48nh-MgwlDorzVg29li4UMGLPHVh6HuHL3i-6m2foUU/s1600/Incontinenta+fecala.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Incontinenta materii fecale" border="0" data-original-height="300" data-original-width="628" height="190" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgD2UnKdatsamS-6FM3JNmuaNn-NoCwlk_RgU_I4Klun3brwk8PxEyvgUJt31hBqAEhFzvfGvdvD8WmJSZMvzZtpeZYNika1xQVs48nh-MgwlDorzVg29li4UMGLPHVh6HuHL3i-6m2foUU/s400/Incontinenta+fecala.jpg" title="Incontinenta fecala" width="400" /></a></div>
Incontinenţa pentru materii fecale se referă la incapacitatea de a reţine materiile fecale între scaune.
Problema se datorează de obicei unor afecţiuni subiacente cum sunt abcesul, inflamaţia rectului, anusului sau inflamaţia perineală.<br />
Poate fi de asemenea rezultatul unor operaţii în zona respectivă sau la femei al unor traume ale sfincterului anal dobândite în timpul naşterii. în anumite cazuri incontinenţa pentru materii fecale este în legătură cu o afecţiune a măduvei spinării sau cu unele anomalii ale sistemului nervos.<br />
La bătrâni, incontinenţa pentru materii fecale se poate datora îmbătrânirii sfincterului şi a muşchilor plafonului pelvin, precum şi a ligamentelor. Fecalomul, care este mai frecvent la adulţi, este o altă cauză posibilă a incontinenţei pentru materiile fecale.<br />
Pentru a determina cauza medicul vă poate pune o serie de întrebări, mai ales dacă incontinenţa apare când strănutaţi sau tuşiţi sau apare doar noaptea.
Medicul vă poate examina sfincterul anal pentru a vedea dacă muşchiul sfincterian este intact şi poate cere un test pentru a determina variaţiile de presiune din regiunile rectală şi anală.<br />
<br />
<h4>
<b>Tratament incontinenţă fecala</b></h4>
<br />
La anumiţi adulţi, un program de antrenare intestinală poate îmbunătăţi continenja pentru materiile fecale, mai ales dacă sfincterul anal este intact.<br />
Medicul vă poate sfătui să vă obişnuiţi în fiecare zi să aveţi scaun. Acest lucru duce la continenţă âi timpul zilei respective.
Medicul vă poate recomanda să mâncaţi mai multe fructe şi legume proaspete.
Acest lucru ajută uneori la producerea unor materii fecale normale şi reduce timpul de eliminare a fecalelor.<br />
Daca muşchiul sfincterian a fost
afectat prin traumă, naştere naturală sau o intervenţie chirurgicala
anterioară, poate fi necesară o
intervenţie chirurgicală pentru a
repara defectul.
Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-79032523051788535352018-05-10T06:10:00.000+03:002018-05-12T00:50:42.635+03:00Abcesul ano-rectal<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi45CW98Jfrs3irqvh0dJyc-RAthMUmk7b4yI2c_k0yNPXcEfAEh611Aqg30hhZzJIR2ef-5-BMvx0iWXWdZ0ha86-SBTcHndnFfBvhxybf_ZMxAs6-FZasgpH2qbeKjuUvflMACbisd3bN/s1600/abces+anorectal.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Abcer anorectal" border="0" data-original-height="821" data-original-width="800" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi45CW98Jfrs3irqvh0dJyc-RAthMUmk7b4yI2c_k0yNPXcEfAEh611Aqg30hhZzJIR2ef-5-BMvx0iWXWdZ0ha86-SBTcHndnFfBvhxybf_ZMxAs6-FZasgpH2qbeKjuUvflMACbisd3bN/s400/abces+anorectal.jpg" title="Abces ano-rectal" width="388" /></a></div>
<b><br /></b>
<b>Semne şi simptome </b><br />
• Disconfort în zona deschiderii
anale sau în anus<br />
• înroşirea şi umflare în vecinătatea anusului<br />
• Colecţie de puroi<br />
• Febră<br />
Abcesul ano-rectal afectează
zona imediat de lângă anus. Majoritatea sunt rezultatul infectării
ţesutului din jurui anusului sau
rectului.<br />
Un abces care este uşor accesibil
lângă anus poate fi înţepat şi
drenat chiar în cabinetul medicului sau în serviciul ambulatoriu
al spitalului. Abcesele profunde
sunt mai greu accesibile, diagnosticul este mai dificil şi complicaţiile
sunt mai grave. Abcesele rectale
profunde nu sunt atât de bine
tratate pentru că pot fi ascunse de
o fistulă datorată bolii Crohn sau
de un diverticul. în plus, pentru
drenarea unui abces medicul vă
poate administra un antibiotic sau
o medicaţia antalgică dacă este
nevoie. Dacă o fistulă este
prezentă aceasta va trebui să fie
tratată într-un timp ulterior.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-7882030463441771282018-05-09T03:09:00.000+03:002018-05-12T01:24:01.303+03:00Proctita <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibHmxh6w-NRkW8k8gN3vmkJO71SpDMObYVKhgH7XLO37QmYyo9pRFnynH9R7wamx2bZyv8qK9cVYGhfPUzg6jP-ysQz9zGivO6p56sYu33xfiEHM7VuRsJI4oEpj-88UQ9zoH8gIAiXpm0/s1600/Proctita.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Febra Proctita " border="0" data-original-height="849" data-original-width="901" height="375" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEibHmxh6w-NRkW8k8gN3vmkJO71SpDMObYVKhgH7XLO37QmYyo9pRFnynH9R7wamx2bZyv8qK9cVYGhfPUzg6jP-ysQz9zGivO6p56sYu33xfiEHM7VuRsJI4oEpj-88UQ9zoH8gIAiXpm0/s400/Proctita.png" title="Proctita " width="400" /></a></div>
<b>Semne şi simptome</b><br />
• Sânge, mucus sau puroi în
materiile fecale<br />
• Constipaţie<br />
• Diaree<br />
• Durere rectală intensă<br />
• Febră<br />
<br />
Proctita este o inflamaţie a
rectului care se poate datora unei
infecţii bacteriene sau virale sau
poate fi urmarea unei colite
ulcerative sau a unei boli Crohn.<br />
In anumite cazuri, proctita
poate să apară datorita bolilor cu
transmitere sexuală contractate
prin contact sexual anal. Un
individ cu proctita datorată unei
boli cu transmitere sexuală, poate
transmite boala altor parteneri
sexuali. Radioterapia, efectuată de
exemplu pentru cancerul de
prostată, poate de asemenea să
ducă la proctita deoarece reduce
fluxul sangvin către rect (ischemie).<br />
Poate să apară o senzaţie repetată de defecaţie sau o incapacitate
de a avea scaun. Dacă inflamaţia
este mare la nivelul intestinului
(proctocolită), semnele şi simptomele sunt mai severe.<br />
<b><br /></b>
<b>Diagnostic </b><br />
Câteodată semnele şi simptomele
asociate proctitei sunt indicii
despre cauza posibilă a infecţiei.
Mucusul, sângele sau puroiul în
materiile fecale pot sugera o
inflamaţie produsă de gonoree.<br />
Dacă virusul Herpes simplex a
produs infecţie, puteţi simţi dureri
anale extreme, ulceraţii sau
proeminenţe veziculare în jurul
anusului. în ambele cazuri în zona
din jurul anusului poate fi simţită
o senzaţie de arsură sau prurit.<br />
Medicul poate examina pielea
din jurul anusului, poate analiza
materiile fecale pentru depistarea
infecţiilor şi poate realiza o
examinare a rectului utilizând un
tub flexibil cu fibră optică
(endoscop) introdus în rect.<br />
<br />
<b> Cât de gravă este proctita?</b><br />
<br />
In funcţie de cauză, inflamaţia
poate fi sau nu uşor de tratat.
Infecţiile bacteriene răspund de
obicei la antibiotice, însă nu şi
infecţiile virale.<br />
<br />
<b>Tratament </b><br />
Tratamentul infecţiei bacteriene
include de obicei un antibiotic.
Alte forme de proctită pot fi
tratate cu clisme care conţin
medicaţie antiinflamatorie.<br />
Nu există medicamente disponibile care să trateze proctită
produsă de virusul herperic, deşi
medicul vă poate prescrie un
agent care să împiedice diseminarea infecţiei şi să amelioreze
semnele şi simptomele. Pentru
proctită determinată de boli cu
transmitere sexuală, ca gonoreea,
tratamentul eficient al bolii ajută
la vindecarea proctitei.<br />
Proctita asociată cu boală Crohn
sau colită ulcerativă poate fi
tratată cu acid 5 aminosalcilic
(5-ASA) sau cu supozitoare cu
corticosteroizi. Aceşti agenţi pot fi
folosiţi şi la proctitele induse de
radiaţii, deşi acestea sunt greu de
tratat. Dacă sângerarea continuă,
tratamentul cu laser poate fi folosit pentru a închide vasul afectat.<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.4267674 26.102538399999958 44.4267674 26.102538399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-3489315420508002952018-05-09T02:50:00.000+03:002018-05-09T02:50:45.444+03:00Infecţii rectale transmise pe cale sexuală <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBj792WbL2gtuPA9OIeJB4UU-2fufrbRTjhCE54asm_ez8VstsdeBYvPvILg4iloxz29NLZwbJCGiV7hNlso5k53XgWRslmvyaFvyBVO4YfGa-_6b_M_Beo8igzh-jWTNUfUMVUPyah2_y/s1600/infectii+rectale.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Infecţii rectale transmise pe cale sexuală " border="0" data-original-height="354" data-original-width="630" height="223" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhBj792WbL2gtuPA9OIeJB4UU-2fufrbRTjhCE54asm_ez8VstsdeBYvPvILg4iloxz29NLZwbJCGiV7hNlso5k53XgWRslmvyaFvyBVO4YfGa-_6b_M_Beo8igzh-jWTNUfUMVUPyah2_y/s400/infectii+rectale.jpg" title="Infectie rectala" width="400" /></a></div>
Câteva boli infecţioase se transmit prin relaţii sexuale anale.
Inflamaţiile rectului (proctite) se pot produce dupâ o gonoree sau
după o infecţie cu virusul herpes simplex. Verucile anale pot de
asemenea să apară după raporturi sexuale anale.<br />
Infecţiile rectale transmise pe cale sexuală pot fi grave datorită
riscului complicaţiilor ca sângerarea, dezvoltarea ulterioară de
ingroşări (stricturi) la nivel rectal sau rareori cancer.<br />
Multe infecţii bacteriene nu ameninţă cu nimic alte sisteme ale
organismului. Totuşi, dacă simţiţi semne şi sîmptome caracteristice
unor infecţii transmise pe cale sexuală, mergeţi la medic pentru un
tratament adecvat. Acesta va dori să vă testaţi pentru virusul
imunodeficienţei umane (HTV) şi pentru alte boli, dacă este prezentă
o infecţie rectalâ transmisă pe cale sexuală. Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-62286880906798992782018-05-09T00:48:00.002+03:002018-05-09T00:50:40.769+03:00Fisurile şi fistulele anale <b>Semne şi simptome</b><br />
• Dureri în timpul şi după
defecaţie<br />
• Sânge roşu aprins în fecale sau
pe hârtia de toaletă<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFNJ1zQwXTwABKSZFBSCxhTRokWX5KD43a46mdysXi1qzj3iyEye4ZBpo3wuiWgDoUWsLmLOsTc_0RYeXHhtlGFuzxJHhcAfssf-M8OPNTcnClaiMgriTjTK7jjwDcpfUh4ewFt78ixlb2/s1600/fisura+anala.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Prezentare fuisura anala" border="0" data-original-height="478" data-original-width="602" height="317" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiFNJ1zQwXTwABKSZFBSCxhTRokWX5KD43a46mdysXi1qzj3iyEye4ZBpo3wuiWgDoUWsLmLOsTc_0RYeXHhtlGFuzxJHhcAfssf-M8OPNTcnClaiMgriTjTK7jjwDcpfUh4ewFt78ixlb2/s400/fisura+anala.jpg" title="Fisura anala" width="400" /></a></div>
<br />
<br />
<h3>
Fisura anală </h3>
O fisură anală este o tăietură
minoră a învelişului intern al
canalului anal în zona adiacentă
cocosului, scrotului sau vaginului. Porneşte la deschiderea anală
şi se extinde în canalul anal.<br />
Dacă adăugaţi mai multe fibre
în dietă şi folosiţi agenţi care să
înmoaie şi să mărească conţinutul
fecalelor, puteţi ajuta la vindecarea temporară a fisurilor anale.
Dacă tăietura este adâncă, durerea
poate fi mai intensa atât în timpul
cât şi după trecerea fecalelor,
datorită faptului că ţesutul afectat
poate determina spasm la nivelul
sfincterului anal. Din nou, adăugarea mai multor fibre, a agenţilor
care înmoaie şi măresc volumul
fecalelor va fi de ajutor pentru
calmarea durerii. O baie caldă
poate relaxa sfincterul muscular şi
poate reduce spasmul muscular
dureros. Pentru dureri severe
medicul poate recomanda o cremă
cu nitraţi sau un unguent cu
nitroglicerină. Dacă alte măsuri
eşuează, se efectuează de obicei o
intervenţie chirurgicală minoră
pentru a repara fisura.<br />
<br />
<h3>
Fistula anală </h3>
Fistula anală este un pasaj tubular
anormal între canalul anal şi piele,
situat în jurul orificiului anal. O
fistulă se produce în urma unui
abces ano-rectal care a drenat pe
această cale. De asemenea, se
poate produce în urma inflamaţiei
colonului inferior sau a unei
operaţii anterioare care a implicat
colonul inferior. Câteodată, o
fisură anală sau un abces anorectal se datorează bolii Crohn.<br />
In fistulă se pot colecta puroi şi
detritusuri, producând durere şi
umflare. Acestea se drenează
spontan şi semnele şi simptomele
se remit înainte ca deschizătura să
devină obstruată din nou.<br />
Tratamentul fistulei constă de
obicei în realizarea unei incizii
prin piele, grăsime sau
musculatura din jurul traiectului
fistulei, Acest lucru se realizează
de obicei sub anestezie locală.
Rana este lăsată deschisă şi de
obicei se vindecă în 4-6 săptămâni.
Abcesul poate fi drenat prin
străpungerea pielii şi extragerea colecţiei de puroi. Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-64342742568236266202018-04-24T17:39:00.003+03:002018-04-24T18:03:30.382+03:00Pruritul anal <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqx0UYuLZupOgnA7Oy2vQwvmlE3gLH-HjynvxBWn074MAylHji4MmFmXIXFTjhSSHiPuE54U_d938jAAGu9pkDaLp0s6y4fIFYBjRzepXzopUOIAa6eN3YTiBy40H2z3dpvffRw32jLhLL/s1600/mancarimi+anale.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Mancarimi anale" border="0" data-original-height="415" data-original-width="662" height="250" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhqx0UYuLZupOgnA7Oy2vQwvmlE3gLH-HjynvxBWn074MAylHji4MmFmXIXFTjhSSHiPuE54U_d938jAAGu9pkDaLp0s6y4fIFYBjRzepXzopUOIAa6eN3YTiBy40H2z3dpvffRw32jLhLL/s400/mancarimi+anale.jpg" title="Puruit anal" width="400" /></a></div>
<br />
Pruritul anal (mâncărimea anală) este o problemă frecventă, supărătoare şi potenţial jenantă. Aproape fiecare a suferit la un moment dat de o mâncărime
persistentă. Este o problemă mai frecventă Ia copii şi la adulţii vârstnici. La copii este cel mai frecvent produsă de paraziţi intestinali. La adulţii vârstnici cauza cea mai frecventă este pielea îmbătrânită şi uscată.<br />
Pentru marea majoritate a restului populaţiei, cauza nu este uşor de identificat. Medicul va căuta semne ale unor boli cutanate cum sunt psoriazisul sau o infestaţie micotică şi de asemenea poate căuta hemoroizi, fisuri anale sau fistule care pot cauza mâncărime şi iritaţii. Cauza
precisă rămâne de multe ori un mister, dar nu este datorată nici unei anomalii grave.<br />
Factori adiţionali care pot produce de asemenea mâncărime anală:<br />
• Unii oameni se scarpină la anus cu prosoape aspre şi rugoase. Acest lucru poate produce iritajie şi mâncărime. Pe de altă parte, igiena precară după defecaţie poate produce iritaţie şi mâncărime.<br />
• Unii oameni folosesc produse nerecomandate de medic pentru a scăpa de mâncărurie şi de sensibilitatea pielii.<br />
• Unii medici consideră că stresul poate fi un factor determinant.<br />
• Uneori, muşchiul care ţine închis anusul în mod normal devine mai lax, permiţând fecalelor să iasă şi să irite pielea înconjurătoare.<br />
<b><br /></b>
<b>
Tratament </b><br />
Dacă mâncărimea este o problemă pentru dumneavoastră, iată câteva sfaturi. Dacă acestea nu vă ajută, mergeţi la medic pentru o evaluare.<br />
<b><br /></b>
<b>Opriţi scărpinatul </b><br />
Oricât de greu ar putea să fie, impuneţi-vă cu toată puterea dumneavoastră să încetaţi; scărpinarea în continuare duce la inflamaţie
persistentă şi distruge ţesutul delicat; cu cât vă scărpinaţi mai mult, cu atât vă mănâncă mai mult.<br />
<b><br /></b>
<b>Păstraţi zona anală curată </b><br />
Curăţaţi-vâ zona uşor dimineaţa, seara şi după ce aveţi scaun; folosiţi hârtie albă, moale, neparfumată. Tamponaţi zona în loc să o frecaţi cu prosopul sau apoi uscaţi-o peste tot cu un uscâtor de păr setat la temperatura cea mai mică.
După baie sau după ce aveţi scaun tamponaţi zona anală cu bucăţele de bumbac îmbibate cu o loţiune pentru curăţarea perianală (Balneol).<br />
<br />
<b>Tamponaţi zona </b><br />
Pentru a preveni iritaha produsă de scurgerea de fecale, plasaţi un tampon de bumbac între fesele dumneavoastră în sus înspre anus; schimbaţi-le atunci când este nevoie.<br />
<b><br /></b>
<b>Consumaţi mai multe lichide </b><br />
<b></b>Incercaţi să beţi 6 - 8 pahare de 200 ml de apă în fiecare zi; acest lucru vă va ajuta să aveţi materii fecale mai moi şi mai voluminoase; fecalele tari pot irita anusul şi mai mult.<br />
<b><br /></b>
<b>Luaţi un supliment pentru volumizarea fecalelor </b>
O dată sau de două ori pe zi luaţi un astfel de supliment (Citrucel, Metamucil etc), amestecaţi-l cu apă, pentru a împiedica fecalele să se întărească.<br />
<br />
<b>Evitaţi anumite alimente şi anumite băuturi </b><br />
<b></b>Incercaţi să eliminaţi alcoolul, cafeaua, ceaiul, sucurile, nucile, floricelele de porumb, ciocolata, roşiile, sucul de citrice şi laptele
din dietă pentru aproximativ o lună. Apoi reintroduceţi aceste
alimente pe rând în dieta dumneavoastră. Dacă reluarea mâncărimii corespunde cu ingestia unuia dintre aceste alimente, atunci evitaţi-1.<br />
<br />
<b>Folosiţi hidrocortizonul </b><br />
Luaţi un tub cu cremă care conţine hidrocortizon 0,5% (acestea pot fi eliberate şi fără prescripţie medicală) pentru a scăpa de disconfort. <br />
Foto:boleznikozha.ruUnknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-91970470083511224912018-04-24T16:19:00.001+03:002018-04-24T16:19:45.935+03:00Durerea anală <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtD5yEJDHYNZdSH8otsBqbsFElqHSD_wb8XR-F1NW6DYqmhaS1ZVCJGAKWK4MMcgHNFd3HTDdwoQ1Nt81pJp5mohBeBvaROaXU9_eNgOUhJ4UJoRgnn247mHc6yxe2Ae-r8oKbbF1SxRFE/s1600/durere+anala.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Dureri anale" border="0" data-original-height="300" data-original-width="660" height="181" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtD5yEJDHYNZdSH8otsBqbsFElqHSD_wb8XR-F1NW6DYqmhaS1ZVCJGAKWK4MMcgHNFd3HTDdwoQ1Nt81pJp5mohBeBvaROaXU9_eNgOUhJ4UJoRgnn247mHc6yxe2Ae-r8oKbbF1SxRFE/s400/durere+anala.jpg" title="Durerea anala" width="400" /></a></div>
Aţi fost vreodată trezit din somnul profund de o durere intensă,
profundă şi înţepătoare la nivelul anusului? Această situaţie se
numeşte proctalgie fugace, ceea ce înseamnă durere rectalâ trecătoare.
Cauza ei nu este pe deplin înţeleasă, dar durerea se crede a fi
rezultatul unui spasm muscular în micul bazin sau în rect. Durerea
seamănă cu disconfortul pe care il simţiţi în caz de crampe.<br />
Tipic, durerea debutează noaptea în timpul somnului. în câteva
minute până la o jumătate de oră dispare. Poate apărea la intervale
neregulate a căror frecvenţă variază de la două pe săptămână la de
câteva ori pe an. Câteodată durerea dispare definitiv.<br />
Deşi proctalgia poate produce panică, fiţi sigur că nu este gravă.
Totuşi, este o idee bună se mergeţi să vă vadă un medic. Acesta vă
poate face câteva teste diagnostice pentru a exclude anumite cauze
mai grave. Iată câteva sfaturi pe care să le urmaţi data viitoare când
veţi avea acest tip de durere.<br />
• staţi deasupra unui vas plin cu apă caldă;<br />
• încercaţi să aveţi scaun deoarece acestea pot elimina uneori
durerea;<br />
• beţi apă caldă sau mâncaţi biscuiţi - aceasta poate stimula
contracţiile normale ale intestinului, reducând spasmul.Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-74243918938810433822018-04-24T15:56:00.000+03:002018-04-24T16:00:38.537+03:00Hemoroizii: simptome, diagnostic, tratameant<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGR10NvKgzerzFcsYhyphenhyphen6_1KXnjN56GCxIfZU6bM3q1Syv-ya_eY9-xVJs5Z8fqrgABmXIa-rayb7ZLpV3LSYOqCI3tcNyRQdX-3cGOwRObw0mDetQlrKNPnbjdxQEREIbXpKQdl8pMCV7J/s1600/hemoroizi.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Hemoroizi" border="0" data-original-height="223" data-original-width="302" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjGR10NvKgzerzFcsYhyphenhyphen6_1KXnjN56GCxIfZU6bM3q1Syv-ya_eY9-xVJs5Z8fqrgABmXIa-rayb7ZLpV3LSYOqCI3tcNyRQdX-3cGOwRObw0mDetQlrKNPnbjdxQEREIbXpKQdl8pMCV7J/s320/hemoroizi.jpg" title="Hemoroizii" width="320" /></a></div>
<h2>
<span style="font-size: small;">
Semne şi simptome hermoroizi</span></h2>
• Sânge roşu-deschis, pe hârtia de toaletă sau în apa de toaletă după defecaţie<br />
• Frotruzia ţesutului moale în anus<br />
• Dureri, mai ales în timpul defecaţieii<br />
<br />
Hemoroizii sunt mănunchiuri venoase localizate la nivel anal imediat sub membrana care înveleşte partea cea mai de jos a rectului şi a anusului.<br />
Aceste vene se pot umfla, adeseori datorită efortului din timpul emisiei materiilor fecale, iar datorită faptului că aceste vene sunt
subţiri şi se rup uşor, sângerarea poate să apară în timpul defecaţiel
Hemoroizii sunt de asemenea frecvenţi în timpul sarcinii datorită creşterii presiunii exercitate de uterul gravid pe aceste vene.<br />
Hemoroizii pot să apară în interior, la nivelul începutului canalului anal, sau extern, când protruzionează în afara anusului.
Ambele tipuri sunt frecvente şi ambele pot produce sângerare.
Hemoroizii pot deveni extrem de dureroşi dacă un coagul se formează într-o venă dilatată, situaţie numită tromboză hemoroidală. Aceşti coaguli apar de obicei în cazul hemoroizilor externi şi produc o masă dureroasă la locul de deschidere a anusului.<br />
Pruritul şi durerea anală sunt simptomele hemoroizilor, dar acestea pot să apară şi în complicaţii ca tromboza, iritaţia sau inflamaţia tegumentului din jurul anusului.<br />
<br />
<h3>
<b>Diagnostic </b></h3>
Inspecţia anusului de către un medic poate evidenţia hemoroizii externi. Interiorul anusului poate fi examinat prin tuşeu rectal cu
ajutorul degetului înmănuşat, dar deoarece hemoroizii sunt foarte subţiri, un diagnostic definitiv nu poate fi stabilit. Câteodată, medicul
va utiliza un aparat optic pentru a vedea în interiorul rectului.<br />
Toate episoadele de hemoragie rectală trebuie să fie investigate.
Nu concluzionaţi că hemoragia rectală este cauzată de hemoroizi până când alte cauze de sângerare cum sunt polipii coloniei sau cancerul colorectal au fost excluse.<br />
<b><br /></b>
<br />
<h3>
<b>Tratament hemoroizi</b></h3>
Multe persoane cu hemoroizi sunt deranjate atât de puţin de această problemă încât o ignoră. în cazul altora, simptomele sunt prea supărătoare pentru a fi trecute cu vederea.
Pentru disconfortul uşor, medicul poate sugera creme ce se pot cumpăra şi fără reţetă, unguente şi pastile conţinând extractul astringent de Hatrwmelis virginiana sau un anestezic local pentru a ameliora simptomele. Alţi paşi care pot ajuta sunt băile călduţe zilnice şi consumarea unei diete cu multe lichide şi fibre pentru a ajuta la formarea unor materii fecale moi şi pentru a reduce constipaţia şi screamătul. Dacă este posibil, evitaţi perioadele lungi de stat în picioare sau pe scaun.<br />
Dacă aveţi o sângerare moderată spre severă sau disconfort produs de hemoroizii interni, medicul vă poate supune unei proceduri corectoare care constă în secţionarea hemoroizilor cu o lamă de cauciuc. în câteva zile, hemoroizii - acum nedureroşi - cad. Această metodă dă rezultate în aproximativ 75% din cazuri. Dacă un coagul s-a format într-un hemoroid extern, medicul îl poate scoate pentru a oferi o ameliorare imediată.<br />
Alte tehnici folosite pentru tratamentul hemoroizilor sunt injectarea lor cu un agent care îi contractă, îi îngheaţă (criochirurgie) sau distrugerea lor cu fotocoagularea în infraroşu, o tehnică ce întrerupe circulaţia în vena afectată.<br />
Hemoroizii mari pot fi extraşi pe cale chirurgicală printr-o procedură denumită hemoroidectomie.
Cu cât este extras mai mult ţesut hemoroidal, cu atât sunt mai puţine şanse de recurenţă, dar cu atât este mai mare disconfortul după operaţie. Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.4267674 26.102538399999958 44.4267674 26.102538399999958tag:blogger.com,1999:blog-1288267183877052077.post-67763333070322087852018-04-24T15:12:00.001+03:002018-04-24T15:16:42.445+03:00Hemoragiile rectale: cauze, boli asociate<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVGMyVu_KuGwuiauAayCpTlAeJRvFanklMB8h7otAoO3fFhwEK74CVggp0bUn3U1Mcir0FKhVUrYJEa1oTdY4PO85fhof_5dGdPSWwJ5GXguibGb0RsKQ6UAkTf71sqjAiCTS0zd93SZA3/s1600/hemoragii+rectale.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img alt="Sangerari rectale" border="0" data-original-height="280" data-original-width="930" height="120" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVGMyVu_KuGwuiauAayCpTlAeJRvFanklMB8h7otAoO3fFhwEK74CVggp0bUn3U1Mcir0FKhVUrYJEa1oTdY4PO85fhof_5dGdPSWwJ5GXguibGb0RsKQ6UAkTf71sqjAiCTS0zd93SZA3/s400/hemoragii+rectale.png" title="Hemoragie rectala" width="400" /></a></div>
<br />
Hemoragiile rectale (rectoragule) pot fi un semn de cancer, dar de obicei indică o problemă intestinală care nu este ameninţătoare de viaţă
şi răspunde bine la tratament. Alte cauze de sângerare de la nivelul tracrului gastro-intestinal inferior surit:<br />
• colitele şi proetitele - inflamaţii la nivelul învelişului interior rectal
sau colonie;<br />
• polipii rectali sau coloniei - aceştia sunt umflături necanceroase ale
învelişului intern al intestinului gros;<br />
• hemoroizii - vene dilatate la nivel anal;<br />
• fisurile anale - şanţuri la nivelul tegumentului şi mucoasei anusului
dumneavoastră;<br />
• fistulele anale - căi de comunicare anormale între canalul anal şi
pielea din jurul deschiderii anale;<br />
• prolapsul rectal - o situaţie în care o porţiune a rectului
protruzionează prin anus;<br />
• boala diverticulară - mici săculeţe (diverticuli) care se formează la
nivelul intestinului gros;<br />
• angiodisplazia - vase sangvine fragile la nivelul mucoasei colonce.
Hemoragia rectală necesită o evaluare promptă din partea medicului pentru a stabili cauza şi cel mai important, pentru a exclude cancerul.
Unknownnoreply@blogger.com0Bucharest, Romania44.4267674 26.10253839999995844.0639659 25.457091399999957 44.789568900000006 26.747985399999958